A-POLITICE // Unionismul pragmatic

MIRCEA-V.-CIOBANU

Ce aţi face dacă într-o bună zi rea aţi afla straşnicul secret că Republica Moldova este (pe toată linia: politic, economic, financiar, militar) un stat ireversibil falimentar? Corect: nimic. Resemnarea e ocupaţia noastră milenară. Ne-am obişnuit că năpastele pe capul nostru le aduc alţii şi tot alţii trebuie să le ia. Ca zăpada, pe care o topeşte Cine o presară.

Patrioţii de serviciu vor spune că (falimentul) e zvon şi calomnie, deşi impotenţa şi incompetenţa politicienilor noştri (in corpore!) sunt mai evidente decât oricând altădată. Pesimiştii vor intra în panică paralizantă. Optimiştii vor zice că încă nu e totul pierdut. În fine –ba în primul rând! – şmecherii bine informaţi (să vă spun unde stau aceştia?) vor calcula chilipirul: oricând se găseşte cineva să tragă foloase din energia negativă a crizelor.

Avem o ţară parcă revendicată de două megaconstrucţii geopolitice (unii le văd ca reflecţii în oglindă, ca un fel de yin şi yang, dar e multă asimetrie aici). De fapt însă arătăm ca nişte orfani care nu trebuim nimănui. Ţară nu e guvernată, ci exploatată în maniera „hoţilor în lege”: cei cu pâinea, cuţitul şi deciziile sunt alţii decât cei cu responsabilităţi şi funcţii de conducere. Aceştia din urmă-s doar executorii minori ai unor directive din umbră. Avem nu numai economie tenebră, ci şi politică tenebră. Cu toată inflaţia de partide, de politicieni şi de „VIP”-uri, lipsesc cu desăvârşire personalităţile!

Mişcările tectonice din spaţiul geopolitic învecinat nu lasă loc manevrelor şi măsurilor de protecţie tradiţionale: ne duce cu sine, în hău, lava şi puhoiul. Nu cocioaba dărâmată trebuie salvată, ci însăşi fiinţa. Trebuie găsită/ construită barca, nu casa. Apropo: contemporanii lui Noe se puteau salva, dar nu au crezut codului roşu anunţat.

Majoritatea calificată a cetăţenilor noştri (indiferent de preferinţele politice!) are aceleaşi vise: trai decent, produse de calitate, drumuri bune, educaţie performantă, asistenţă socială şi medicală adecvată, infrastructură eficientă, lipsa corupţiei, justiţie echitabilă, protejarea claselor defavorizate, protecţia minorităţilor sociale, naţionale sau de oricare alt soi, securitate personală şi naţională. Să vă spun unde se găsesc toate astea? Să vă mai spun acum despre securitatea naţională? Oricât de dragi le-ar fi americanilor ucrainenii sau georgienii, blocul nord-atlantic nu va apăra o ţară din afara blocului, atunci când e atacată de agresorul din est. E de gândit aici…

Populaţia noastră activă se afirmă tot mai mult în ţările UE şi asta ne face optimişti în perspectiva recuperării handicapului faţă de alte ţări comunitare. Dar calea tradiţională spre Europa e lungă. Integrarea clasică e posibilă numai cu participarea cea mai activă a clasei politice, care (ne) lipseşte. Am putea găsi însă filiera populară: integrarea prin Unire. În felul acesta, vom obţine independenţa cetăţenilor faţă de sistemul corupt. Mai mult: nu va trebui să mimăm reforma justiţiei, să căutăm procurori necorupţi ori să-i importăm. Aţi urmărit cum lucrează justiţia românească? Fără a ţine cont de regalii!

Unii compatrioţi au solicitat redobândirea cetăţeniei române pentru a se simţi ataşaţi statutar de patria strămoşilor. Alţii – pentru a putea vizita nestingherit ţara. Unii pentru o existenţă onorabilă, alţii pentru carieră. Sunt şi dintre cei care au obţinut cetăţenia română doar pentru a circula liber în Europa, pentru a respira puţin aer european.

Înţelegeţi încotro înclin eu? Exact! După cum lumea a solicitat cetăţenia română din considerente pragmatice, zic să cerem această cetăţenie europeană pentru toţi. Adică Unirea. Unirea cu ţara-mumă pentru unii, cu fraţii de sânge, de istorie, de cultură pentru alţii, unirea cu marea familie a popoarelor europene pentru toţi! E o mică şmecherie aici, dar ar fi în beneficiul tuturor! Dacă unionismul sentimental a fost îmbrăţişat de numai o parte din populaţie, poate că unionismul pragmatic va fi convingător pentru cei mulţi?

Or, remediul pentru buchetul nostru de boli poate fi doar unul neordinar: în loc de aderarea la UE – Unirea cu UE! Aveţi o propunere mai bună?

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)