A-POLITICE // Sicriele „căii a patra”

Reorientarea geopolitică a „partidului de guvernământ” s-a produs – ca toate „reorientările” – printr-o revelație. Cui bono (ar fi zis Cicero) atâtea eforturi, căutând în coarne comisarilor şi emisarilor europeni, pentru a câştiga simpatia capriciosului electorat cu aspirații europene, când aceşti alegători nu formează nici măcar majoritatea simplă a populației? O afacere trebuie să țintească un număr impunător de consumatori ai produsului tău. Aici, „produsul” e, bineînțeles, discursul electoral (ce altceva poate produce partidul de guvernământ, prim-ministrul fiind de la un timp şi cel mai vorbăreț propagandist partinic?).

Apropo, de afaceri. Sunt, ca şi toți cititorii acestor rânduri, în permanente discuții cu rudele şi prietenii despre găsirea nu a unui abstract-patetic „scop în viață”, ci a unui elementar serviciu, a unui job, ca sursă de existență. Se întâmplă peste tot, lumea de azi nu trăieşte cele mai vesele timpuri. Şi fiindcă visele romantice sunt abandonate pentru zile mai bune, îs la mare căutare soluțiile pragmatice, „prozaice”. Nu e suficient doar să ai o vocaţie, să poți face ceva. Important e să existe solicitanți ai serviciilor tale, să existe cererea (una de durată). Altfel, efortul de a-ți dezvolta afacerea poate fi compromis.

„Revelația” democraților mi-a amintit de o istorie mai veche, de prin anii ’90. E o cam lugubră, dar adevărată, istorie profesională despre prietenul unor prieteni care, într-o bună zi, căutându-şi rostul, a fost înseninat de o idee simplă şi nepoetică: să deschidă un oficiu al serviciilor ritualice. Să facă sicrie, simplu şi direct vorbind. Explicația, metafizică dar limpede, era la suprafață  – fiind, dacă nu greşesc, un om din domeniul ştiințelor exacte (o fi visând să creeze un perpetuum mobile ori să cucerească spațiile extraterestre) – nimic nu e mai constant şi mai etern decât moartea oamenilor. Mai mult: e cel mai sigur proces în evoluția umanității, indiferent de rasă, religie sau geopolitică. Consecutiv, lumea va avea permanent nevoie de aceste produse speciale ale atelierelor de tâmplărie.

Să revenim însă la momentul politic actual. Dincolo de evidenta demonstrație a eşecului actualei guvernări „democrate” – câtă ironie în cuvântul ăsta, raportat la Moldova! –, un fapt se cere remarcat. După încercarea de a-şi ascunde falimentul, prin arestarea şi condamnarea oponenților, prin schimbarea sistemului electoral (un scrutin corect, onest, echitabil ar fi developat prăbuşirea), prin uzurparea puterii, PD se decide la un pas radical, încercând să dreagă busuiocul cu năucitoarea „a patra cale”. Mie, unuia, sintagma mi se asociază perfect cu trist-apocalipticul tablou al lui Vasneţov „Cavalerul la intersecție de drumuri”. Dar nici „calea” asta se pare că nu convinge alegătorul.

Şi atunci – în lipsa credibilității din partea partenerilor europeni, a electoratului proeuropean şi a celui proromânesc – partidului condus de Vlad Plahotniuc nu-i rămâne decât să plece la origini. Adică să redevină „comunist-agrarian”. Pierzând – previzibil – creditul electoratului activ, de dreapta, democrații renunță la reformele necesare, liberale, capitaliste; dureroase, dar capabile să relanseze economia, să asigure egalitatea şanselor prin legi funcționale şi justiție echitabilă. Şi aplică doar „reforme” populiste, ineficiente, care solicită bani, nu şi efort intelectual şi managerial. Vorba odessiților: dacă problema se rezolvă cu bani, ea nu e problemă, ci (doar) nişte cheltuieli în plus.

Deloc original, PD şi-a propus să devină în perioada electorală un serviciu de asistență socială pentru nevoiaşi. Un partid ce împarte (ca majoritatea partidelor socialiste şi social-democrate), nu unul care ştie să adune, să dezvolte, să construiască. Având în vedere că cei nevoiaşi constituie masa majoritară a populației (adusă la această stare chiar de guvernanţi), nu ar fi în firea partidului să nu abuzeze o dată în plus de această masă neajutorată.

Cam asta era legătura cu visătorul din debutul acestui text, care s-a regăsit într-o activitate solicitată de „Marea Trecere”. Adică în una lucrativă (a consulta dicționarul explicativ în acest loc). Un mecanism ideal. Stimulezi lumea activă să-şi caute bucata de pâine în altă parte. Pe pretențioşii cu aspirații europene îi laşi să se care în Europa lor. Pe cei rămaşi îi desconsideri şi îi aduci la sapă de lemn. Apoi le arunci acestora din urmă câte un spor la pensii, salarii şi indemnizații. Ai grijă să rămână cât mai mulți pe această linie de plutire.

Sunt votanții tăi. Le-ai şi pregătit urnele.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)