A-POLITICE // Personaje mitologice şi personaje istorice

MIRCEA-V.-CIOBANU

De vreme ce nu suntem neam de războinici, personajele noastre mitologice nu sunt eroii, ci, mai adesea (începând cu baciul din Mioriţa şi cu Ana din zidul mănăstirii), martirii. Sfinţii (-zeii-larii) noştri sunt oamenii patimilor şi ai martirajului, nu ai eroismului. Miturile transformă potenţialul în produs. În viaţa „reală”, talentul e un dar personal, pentru lume contează poemul genial, simfonia sau catedrala construită, adică produsul acestui har. Mintea ageră nu e mare lucru, nici lista de diplome şi facultăţi: contează performanţele reale, tehnice. Mitul însă poate cuantifica ipotezele şi visele. El poate exagera artistic faptele, poate şlefui colţurile stângăciilor şi poate subţia obezităţile exagerărilor dizgraţioase.

Sigur că fericirea poporului trebuie contabilizată cumva, iar faptele măreţe trebuie să aibă consecinţe măsurabile. În lipsa acestora, în prim-plan ies martirajele. De la Mioriţa încoace, ştim să ne doinim frumos destinul amar şi şansele ratate. Un mit este, de exemplu, Mircea Druc. Vă amintiţi: „Mircea Snegur, Mircea Druc, spre victorie ne duc!”. Prea repede li s-au despărţit cărările. Atât cât să-l lase pe unul să îmbătrânească în istorie (făcând fapte bune, dar şi gafe monumentale, rodându-şi imaginea), iar pe celălalt să-l păstreze în memoria mitului tânăr şi neîntinat.

Un mit este Ilie Ilaşcu. Nu îi cunoaştem faptele, mitul său e construit pe martiraj: condamnarea la moarte, anii de detenţie în puşcăriile lui Smirnov. Dacă mergem pe istorie, vom „descoperi” că Tudor Petrov-Popa şi Alexandru Leşco au stat în temniţele separatiştilor mult mai mult decât a stat Ilaşcu. Dar ziceam că mergem pe legendă. Frontul Popular a avut mulţi martiri: Leonida Lari, o „Jeanne d’ Arc a Basarabiei”; Dumitru Matcovschi, strivit de un autocar în obscure circumstanţe; stegarul Grigore Vârtosu, împuşcat în spate, în timpul războiului.

Frontul Popular a fost el însuşi un mit. Faza sa istorică se cam încheie odată cu obţinerea scopurilor: declararea independenţei şi a limbii române drept limbă de stat. Devenind partid politic (şi rămânând etern în opoziţie), rolul lui a fost al unui partid oarecare. Şi atunci intră pe rol mitul: dacă Frontul ar fi fost la putere!… Oricine poate deveni erou mitologic. E simplu: Mitul Iurie Leancă. Mitul Maia Sandu. Mitul Vlad Plahotniuc. Mitul Renato Usatîi. Toate diferite, exagerate, contabilizând potenţialul şi ipoteticul mai mult decât produsul real. Ele s-ar dezumfla simplu, prin testarea capacităţii eroului de a produce ceva real. Dodon – în orice funcţie pragmatică – s-ar fi compromis într-un an. Renato Usatîi s-ar fi developat în câteva săptămâni. Aflarea în umbră a lui Vladimir Plahotniuc creează mitul mafiotului, al autorităţii criminale, care trage sforile (dacă nu o fi fiind şi el păpuşa altuia). Dacă i s-ar oferi o funcţie, l-am vedea de ce este capabil.

Personajele mitologice sunt sublime, personajele istorice sunt caricatura(bi)le. Sau aşa: cele mitologice sunt eminesciene, cele istorice sunt caragialiene. Ca personaj istoric, eşti unul din cei mulţi. Produsul tău e rodul eforturilor oficialilor UE, al contextului geopolitic, al partidului care te-a propulsat şi al aliaţilor de guvernare. Ca personaj mitologic, chiar tu eşti eroul civilizator, care ai adus concitadinilor Europa pe grumazul tău. Personajul istoric e un ministru care a avut parte de sprijin politic necondiţionat pentru înăsprirea exigenţelor la Bac (pentru eforturi similare, ministrul anterior fusese demis). Personajul mitologic e un Prometeu, luat la harţă cu forţele tenebre. Acum ambele personaje la care am făcut aluzie în alineatul de mai sus au toate şansele să se afirme ori să se compromită ca personaje istorice, râvnind nirvana, măreaţă dar terestră.

Aşa cum Filat, Lupu sau Voronin şi-au atins, fiecare, plafonul istoric. Care nu poate fi neglijat. Dar care nu (mai) constituie mituri. Când îmbătrâneşti pe scenă, vraja dispare…

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)