A-POLITICE // Pasienţe electorale 2014

comunisti.f.nadea roscovanuÎn sezonul mort dintre cele două (datorate calendarului fluid, ca ceasurile lui Dali, al Bisericii ortodoxe din Est) naşteri ale Mântuitorului, sezon transformat într-o vacanţă… cât o iarnă întreagă, jocurile de societate includ puzzle-uri geopolitice, pasienţe preelectorale, studii astrologic-horoscopice… şi alte telescopii. Vacanţa parlamentară mai incluzând şi revelionul chinezesc, în pauza din campionatul politic se fac calcule şi se negociază, discret, cu jucătorii.

Dacă mâine vor fi alegeri

Prima variantă a combinatoricii preelectorale, în ideea sondajului: „Dacă duminica viitoare vor fi alegeri, pe cine veţi vota?”, are un răspuns previzibil. S-ar putea întâmpla… că nimic deosebit nu se va întâmpla. Vor intra în parlament cam aceleaşi partide (fără speranţe pentru alţii). Va exista cam aceeaşi configuraţie, cu anumite corecţii, fie în interiorul partidelor din coaliţia de guvernare, fie în raportul acestora cu opoziţia. Argumentele sunt la suprafaţă: niciunul dintre partidele parlamentare nu a făcut minuni, dar nici nu se prea observă mişcări foarte convingătoare din afara parlamentului.

Luate pe rând, partidele parlamentare ar avea (azi) cam următoarele şanse: PLDM ar putea fi în mică ascensiune, dar totul va depinde de… cum va ţine cârma guvernării Iurie Leancă. După scandalul de la Pădurea Domnească şi dezvăluirea discuţiilor din astă primăvară ale „şefului” Vlad Filat cu subalternii privind problemele de „înverzire” a plaiului, popularitatea şefului de partid şi a formaţiunii scăzuse vizibil. Acum lucrurile se repară câte puţin, graţie prestanţei lui Leancă. Sfatul cel mai bun pentru Filat e să nu se amestece, sfatul pentru prim-ministru ar fi să fie atent la orice mişcare (şi declaraţie). Şi, dacă poate, să demonstreze caracter.

PDM are un deficit de imagine din cauza scandalurilor de corupţie care îi sunt incriminate, asociindu-se tot mai mult cu numele lui Vlad Plahotniuc. Democraţii mai au o problemă personală: deputatul Guma. Într-un an electoral, el va fi balastul care trage luntrea la fund. Dar partidul are şi sorţii unei bune prestanţe, prin membrii săi activi din parlament şi prin miniştrii săi. Cu condiţia să nu nimerească în afaceri dubioase. O altă şansă pentru PD ar fi şi exodul unor comunişti spre ei, un proces previzibil.

PL are circumstanţe favorabile de accedere în parlament, fiind în opoziţie, dar votând legile. Dacă partidul nu s-ar fi rupt în două (ca şi electoratul său), ei ar fi putut fi siguri de un bun rezultat. Aşa însă, şansele lor sunt la limită (dar ar fi putut fi în creştere). Acelaşi lucru s-ar putea afirma şi despre PLR. Imaginea lor de salvatori ai situaţiei şi de asigurare a succesului la Vilnius se va şterge cu buretele imaginii de trădători şi de unelte în mâinile lui Filat. Ce va prevala pentru electorat? Dacă PL poate să vină cu acelaşi mesaj, simplu, direct, atât pentru alegătorul devotat şi nepretenţios, cât şi pentru cel care gândeşte şi vrea argumente, PLR trebuie să aibă două discursuri bine nuanţate: unul pentru adepţii fideli şi altul pentru cei care (îşi) pun întrebări. Atragerea în echipă a lui Ion Sturza ar putea fi un catalizator, dar fără garanţii. Mai ales că el nu va fi acceptat necondiţionat de toţi adepţii partidului.

Comuniştii, ca să câştige teren, nu trebuie să fie foarte activi, ci dimpotrivă, să stea cuminţi şi să aştepte când partidele din coaliţie vor începe a se mânca între ele, precum au făcut-o un an în urmă. Într-un an electoral, disensiunile din sânul alianţei (dintre PLDM şi PD, în primul rând) probabil că vor ajunge din nou la turaţii maxime. O deducem din atitudinea faţă de adversar a mediilor afiliate partidelor. Acum, fiecare dintre aceste partide trebuie să decidă foarte clar: va putea, distrugându-şi oponentul incomod, să facă o majoritate cu alte forţe? În caz contrar, nu va putea fi scos din calcul PCRM. Care, fie că va lua multe voturi datorită disensiunilor dintre aliaţii de azi, fie că se va putea alia cu cineva dintre ei în parlament.

Aceleaşi componente, alte configuraţii

A doua variantă ar veni tot din interiorul parlamentului. De exemplu, o coaliţie dintre unul din partidele alianţei şi PCRM. Numai la prima vedere pare imposibilă, dar dacă ne amintim că guvernul a fost demis într-o coaliţie de moment a PCRM cu PDM, iar speakerul Lupu a fost detronat cu voturile altei alianţe de o singură zi (PCRM plus PLDM), nimic nu poate fi exclus.

Admit că PCRM poate fi luat ca aliat de unul dintre partidele guvernatoare, fie până la alegeri (mai puţin probabil, pentru a nu pierde voturile), fie după. Dacă până în toamnă raportul de forţe nu se va schimba vizibil, nu înseamnă că nu se va schimba nici configuraţia internă a Parlamentului. PLDM, dacă va avea deja asigurată semnarea documentelor cu UE şi liberalizarea regimului de vize, nu se va teme să se alieze cu comuniştii, cel puţin, pentru a-l neutraliza pe rivalul său cel mai periculos. Care nu e PCRM, nici sărăcia sau pericolul atragerii noastre pe orbita euroasiatică, ci PDM, mai bine spus, finanţatorul acestuia. Pe de altă parte, eu nu aş neglija zvonurile că între PCRM şi Partidul Democrat se duc tratative. Dacă acestea sunt dirijate de la Moscova (am mai cunoscut asemenea mediatizări), atunci nimic nu poate fi exclus.

Se vor împăca cumva PL şi liberalii reformaţi? Nu cred. Oricât de multe lucruri îi leagă (ei au un trecut comun, prieteni comuni, electorat comun, şi susţinători – interni şi externi – comuni). Este reiterată situaţia cu relaţiile dintre PPCD şi „trădătorii” din PFD. Oricâtă lume a încercat să-i împace, ei nu s-au suportat reciproc. Adevărat, nefiind aliaţi în campaniile electorale, au intrat (fie şi pe un timp scurt) într-o coaliţie postelectorală: ADR. Aşa – da, aşa ceva e posibil: se vor război în alegeri, dar, dacă le-o va cere cauza şi patria, se vor putea regăsi într-o coaliţie necomunistă în viitorul parlament. Cu condiţia, bineînţeles, că vor intra acolo. Pentru că ambele formaţiuni sunt cam la limita accederii.

Teoretic, PLDM poate face o coaliţie electorală cu PLR. Oricum, e creatura lor, într-un anume sens. Dar nu ştiu pe cât de raţională ar părea această construcţie. Cu ce ar putea fi convins electoratul ambelor partide? Cu necesitatea de a pune în capul mesei cauza naţională? Nu e rea ideea. Iar dacă Ion Sturza într-adevăr va veni fie în fruntea partidului, fie pe listele PLR, atunci, cunoscând bunele relaţii ale acestuia cu Filat, de ce nu am admite şi o asemenea pasienţă? Eu, unul, aş lua-o în calcul, fie şi cu mari îndoieli.

Vechii+Noii

Dacă în spatele Partidului Social-Democrat stă realmente şi o parte de electorat, atunci nu văd de ce nu ar fi posibilă o alianţă a acestuia cu PCRM. Mai ales, dacă va insista Moscova. Pe anarhistul (şi antiparlamentaristul) Şelin e problematic să-l ia cineva în echipă. Dar mai ştii?

Aşadar, putem avea o nouă configuraţie construită din aceleaşi componente, dar una cu adaosuri cvasiextraparlamentare (am în vedere Partidul Socialiştilor, liberalii reformaţi, care au reprezentanţi în Parlament, fără a fi propriu-zis partide parlamentare), alta cu adaosuri extraparlamentare în genul PCRM+PSD.

O mişcare care poate fi luată în calcul (dar pe care ar respinge-o ambiţiile monopoliste ale comuniştilor) ar fi o coaliţie largă pe stânga (construită şi dirijată activ de Moscova): PCRM+PSM+PSD+alte cioburi politice, de la Mişin la Stepaniuc, cu lozinca integrării euroasiatice şi salvării ţării de mafia capitalistă şi invazia europeană. Ceva în genul: „Patria e în pericol!” ori: „Vstavai strana, ogromnaia…”

Dar, desigur, ar putea fi formată – teoretic cel puţin – o mişcare tot atât de largă pe centru-dreapta, una proeuropeană. Adică o mişcare care ar include actuala alianţă de guvernare. Motivul pentru care ar accepta această idee Vlad Filat e că partidul lui ar fi factorul coagulant, factorul central al ipoteticei alianţe, iar lui Vladimir Plahotniuc nu-i trebuie în acest sens argumente: e suficient ca el să dorească acest lucru şi alianţa e ca şi cum constituită. Indiferent cine va sta în frunte, el va fi coordonatorul suprem.

Ascensiunea noilor: diversiunea Plahotniuc

S-ar putea să intre în joc şi partidele extraparlamentare. Dacă se schimbă codul electoral (varianta Plahotniuc), atunci Şelin va insista să intre, candidând pe listele uninominale cu încă vreo câţiva membri marcanţi, în care va investi financiar. Chiar dacă partidul propriu-zis nu are şanse. Îşi vor încerca, în acest caz, norocul, cred eu, alde Nicolae Andronic şi PPR, Vitalia Pavlicenco şi PNL, Iurie Roşca şi PPCD. Tuturor le place să se joace de-a războiul electoral, aşa că spectacole vor fi. Bineînţeles, în cazul în care Parlamentul va fi presat de PDM şi de Plahotniuc să adopte modificările la Codul Electoral. Toată lumea ştie că nu e bine să schimbi regulile în timpul jocului, dar la noi se poate. Nu comentez anticipat potenţiala harababură ce se va produce în apele tulburi ale unui parlament pestriţ, în care cineva va dori să prindă peşti graşi.

Acest joc inedit (parlamentul mixt) poate răsturna orice pronostic şi poate schimba radical componenţa legislativului. PCRM, de exemplu, poate să rămână un partid insignifiant, dar poate, dimpotrivă (graţie titularilor lui activi), să ia din nou o majoritate calificată. Un partid bine reprezentat, dar construit pe principiul fidelităţii faţă de lider, cum e PLDM, poate să rămână cu doar câţiva deputaţi, iar un partid mai puţin numeros ca fracţiune parlamentară, cum e PDM, dar în care există un grup de membri marcanţi, capabili să se confrunte în competiţia electorală directă cu adversarii concreţi, poate acumula mai multe voturi.

Craiul de roşu

Trasul cărţilor, în sine, încă nu este un exerciţiu relevant. Totul rezidă în interpretarea pasienţei. Un crai de roşu, care îţi apare în cale în toate combinaţiile, pentru unul poate părea un Mag de la Răsărit, aducător de daruri, iar pentru altul este un Om Roş, sau un Spân crengian. De care trebuie să te fereşti, dacă vrei să ţii cont de sfaturile înaintaşilor.

Nicio variantă nu pare absolut imposibilă. Mai mult chiar: pot exista şi altele, or noi suntem campionii imprevizibilului. Eu aş lua în calcul nu atât mişcările pe terenul „alor noştri”, ci aş fi atent la tot ce se poate întâmpla în tabăra oponenţilor. Ce li se poate contrapune?

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)