A-POLITICE // Partida puterii

MIRCEA-V.-CIOBANU

Reprezentanţii „legali” (ai „puterii legislative, executive, juridice”) tot încearcă să ne demonstreze (adică: să declare) că sunt independenţi în luarea deciziilor, că ei chiar guvernează şi că nimeni nu le dă indicaţii. Iluzia se spulberă nu pentru că li se văd urechile de recuzită împăiată, ci pentru că adevăratul iluzionist nu rabdă şi iese în prim-plan.

Se întâmplă că lumea începe să-l uite. Şi atunci, spre stupefierea „guvernanţilor” (care iată-iată demonstraseră că ei sunt autonomi), Marele-Oz-cel-Mare-şi-Cumplit iese din umbră. Ei, nu chiar pe viu (doar şi Marele Oz din povestea lui L. Franc Braun vorbeşte… ascuns în spatele tronului!). Doar atât: în format de „intervievat” (fotografiat, „pentru credibilitate”, alături de jurnalistă). Restu-i tehnologie. Dar amintirea e reaprinsă şi lumea se linişteşte: Marele Oz există! Mai mult, el şi-a dat acordul să se facă ordine!

E limpede că miza lui în prezidenţiale sunt Lupu şi Dodon. Indiferent în ce ordine. Liniştea cu care producătorul de texte a pus în gura „prim-vicepreşedintelui PDM” fraza că pentru partid „nu e vital necesar” să câştige prezidenţialele (adică partidul, care a demonstrat că vrea să controleze totul – de la comisii şi comitete la taxatorii din veceurile publice –, se arată, dintr-o dată, dezinteresat de funcţia de preşedinte?!) relevă: el câştigă în orice caz, fie că vine Lupu, fie că Dodon.

Şansele lui Marian Lupu se numesc resursa administrativă, intimidarea, controlul asupra sistemului electoral (CEC deja şi-a demonstrat înregimentarea), dar şi armata de agenţi electorali în teritoriu, plus jurnaliştii, bloggerii, trolii, în metropolă. Activarea resurselor este exemplară.

Ne-şansele lui Marian Ilici sunt statura, care a evoluat din nesimpatică în odioasă. „Firma”, compromisă ireversibil. Insuccesele guvernării. Deriva navei, care pluteşte la limita ultimelor resurse. Ridicolul slogan, spus tocmai de omul care în genere nu rezolvă nimic (cineva zicea că e invenţia lui Constantin Ţuţu, căruia i se potriveşte mai mult ipostaza celui ce „îi rezolvă” pe cine trebuie).

Care sunt şansele lui Igor Dodon? Guvernarea. Insuccesele ei. Odiozitatea liderilor. Nava care pluteşte în derivă. Isteria „echipei parcursului european” şi a „echipei unioniste” obediente guvernării, care continuă să crediteze puterea (cu toate derapajele ei!), acordându-i lui Dodon şansa de a fi opozant eficient al unei guvernări deficitare sau compromise definitiv. Lupta acestora cu opozanţii de dreapta sporeşte şansele socialistului.

Neşansele lui sunt resursele (umane) pro-ruse limitate. O jumătate de populaţie nu îl va vota. Dacă se va întâmpla, atunci vina va fi a guvernării care, pe de o parte, cochetează cu echipa socialiştilor, le tolerează isteriile, le iartă încălcările grave (inclusiv finanţarea din exterior). Dar „Coordonatorul” nu se arată deloc deranjat de Dodon şi de „pericolul rusesc”. Înseamnă că există o armonie în suflet şi simţiri.

Sloganurile lui Dodon sunt tocmai trei, de fapt, sunt 3+2+2: „statalitate, neutralitate, identitate moldovenească”; „economie puternică și dreptate socială”; „credință ortodoxă și relații de prietenie cu Federația Rusă”. „Decretele primordiale” arată însă alte griji (doar relaţiile cu Rusia rămân constante): „1. Miliardul să-l întoarcă hoții. 2. Relansarea relațiilor economice cu Federația Rusă. 3. Contracararea tuturor acțiunilor ce țin de unele elemente unioniste, antinaționale, antistatale”.

Ce desprindem de aici? Noţiuni abstracte (statalitate, neutralitate, identitate, credinţă, dreptate, prietenie); declaraţii vagi (economie puternică; relaţii economice cu FR, ambele aflându-se în afara competenţelor preşedintelui!); vendeta socială („miliardul să-l întoarcă hoţii”). Nimic din atribuţiile unui preşedinte. Nimic ce ar ameliora lucrurile! „Prietenie cu Rusia”, „contracararea” unionismului… De restul nu ne pasă! Probabil că finanţatorii îi plătesc (pe număr de semne? pe spaţiu? pe frecvenţă?) pentru declaraţii, nu pentru eficienţă. „Economistul” şi „politicianul” Dodon nu are program! Regele e gol!

Convins că unul dintre cei doi va câştiga, Vladimir Plahotniuc e liniştit: ambii sunt  oamenii lui. S-ar putea însă ca această siguranţă să-i fie spulberată: Lupu nu ajunge simplu în turul doi, iar Dodon nu are o majoritate pentru a câştiga finala. Viaţa oferă uneori surprize.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)