A-POLITICE // Ochelarii de cai şi libertatea

Forţând „nuanţele”, am putea demonstra că toţi suntem [cumva] liberi. Există un spaţiu de libertate (perimetrul cuştii) al animalului din captivitate. Celula este spaţiul de liberă circulaţie al deţinutului. Sclavul are libertatea… visului. Atât doar că el visează, după cum se ştie, nu la libertate (nu prea îi înţelege rostul, amintiţi-vă de ţiganii-robi ai lui Alecsandri, reveniţi la stăpân după o săptămână de „slobozenie”): el visează să aibă sclavii săi. Chiar dacă visează perversiuni, el nu este un ticălos. Doar că el nu cunoaşte un alt sistem de coordonate al relaţiilor sociale.

În acelaşi context, cei care poartă permanent ochelari de cai sunt absolut convinşi că văd întregul orizont, ei nu-şi închipuie că există ceva dincolo. Or, libertatea se construieşte mai întâi în mintea visătorului, pornind de la orizontul cunoaşterii. Cataclismele sociale (şi geopolitice!) care s-au produs după destrămarea URSS au avut drept cauză lipsa ideii de libertate şi a necesităţii acesteia în mintea multor cetăţeni ai fostului imperiu. După decenii de cuşcă, li se atrofiase simţul.

M-au făcut să mă gândesc la toate astea problemele legate de evacuarea forţată a postului de televiziune Jurnal TV. Mai întâi câteva precizări. Jurnal TV nu este postul de televiziune cel mai echidistant. Dimpotrivă, are o poziţie categorică, tranşant exprimată de jurnaliştii acestuia. Postul critică necruţător actuala guvernare, are o atitudine intransigent critică faţă de oligarhul Vladimir Plahotniuc, preşedinte al „partidului de guvernare” şi „Coordonator” al „majorităţii parlamentare formalizate”. Jurnal TV a susţinut-o pe Maia Sandu şi l-a criticat pe Igor Dodon.

Toate explică atitudinile diferite ale telespectatorilor: unii îl iubesc şi îl susţin, alţii îl detestă tot atât de necondiţionat. În consecinţă, e firesc ca unii să se bucure de succesele postului, alţii să jubileze în cazul insucceselor. Numai că un om normal niciodată nu va merge până la a susţine dispariţia unui post TV. Oricât de diferită de opiniile tale ar fi poziţia unor mijloace de informare, nu ar trebui, în nici un caz, să te bucuri de lichidarea acestora. Cel care are de pierdut eşti chiar tu.

Când un (alt)cineva îţi scoate din grilă anumite posturi, fără să te întrebe, acest nu-ştiu-cine îţi îngustează orizontul de libertate. Or stăpân pe telecomandă eşti tu, consumatorul de ştiri şi de emisiuni. Nu trebuie să-ţi placă neapărat „Cabinetul din umbră”, talk-showul Nataliei Morari, al Lorenei Bogza sau al lui Viorel Pahomi. Dar tu şi nu altcineva trebuie să alegi.

Este o iluzie că eşti liber în alegere dacă anumite butoane îţi colorează ecranul în negru. Iar dacă nu ai accesul deplin la toate cărţile lumii, la toate ziarele şi posturile radio/ TV, nu mai poţi fi liber. Ochelarii de cai pe care ţi-i pune cineva ca să-ţi îngusteze orizontul dezvoltă miopia. Închiderea unui spaţiu, oricât de mic, al luminii înseamnă începutul întunericului. Iată de ce în ţările normale guvernarea (în consens cu opinia lui Voltaire: Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi apăra până la moarte dreptul tău de a spune) este îngrijorată de strâmtorările presei de opoziţie, necesară organic unei societăţi democratice.

Libertatea fără informare deplină este o iluzie. Baruch Spinoza, specialistul în libertăţi, spunea: „Un lucru este liber când acesta există prin simpla necesitate a naturii sale și nu este determinat de forțe externe să acționeze”.

Un exemplu: formal, alegerile prezidenţiale au fost libere. Doar că majoritatea alegătorilor a avut o singură sursă de informare. De regulă, acesta era un post de televiziune (cu acoperire naţională!) care ziua îi spunea cetăţeanului poveşti cu merele de aur din grădina guvernării, iar seara îi povestea basme cu zmei europeni, retransmise de la un post rusesc. Ce era în mintea alegătorului după o asemenea informare s-a văzut: muntele a născut un şoarece dintr-o poveste rusească (Basmul cocoşelului de aur): ţar[iok]ul Dodon.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)