A-POLITICE // Oamenii Moscovei

Ar fi trebuit poate să iau titlul de mai sus între ghilimele. Nu ale ironiei, ci sugerând o semantică specială. Definind oameni care servesc un stat străin, aflat în stare de război hibrid cu RM şi cu UE. Un fel de „coloana a cincea”, fie mărşăluind cu steaguri roşii pe străzile Chişinăului, fie făcându-şi „meseria” discret. „Oamenii Moscovei” (totuşi, ghilimelele delimitează mai bine noţiunea) ar fi cei care slujesc regimul de la Kremlin. Termenul mai precis pentru „omuleţii verzi” este „oamenii Kremlinului”, deoarece „om al Moscovei” ar fi şi regretata Valeria Novodvorskaia, cea care ne sfătuia să fugim cât mai departe de Rusia şi să ne căutăm salvarea în unirea cu România.

Oameni ai Kremlinului nu sunt doar cei din incinta ambasadei ruse. Dimpotrivă. Am avut tot timpul impresia că ambasada e o butaforie şi că acolo în genere nu stă nimeni. La ce bun, de vreme ce toată Moldova e doldora de „ambasadori” voluntari şi avocaţi ai statului străin? Trăim, dacă privim din acest unghi ascuţit, pe un teritoriu ocupat. Şi orice lucru făcut cum se cuvine, orice fapt cotidian (mergând la serviciu pe patinoarele denivelate ale trotuarelor bombardate de nepăsare ori începând ziua cu matinala îmbrăţişare patriotică a poporului în transportul public) e pentru fiecare dintre noi o faptă eroică.

Normal ar fi ca „omuleţii verzi” să fie în vizorul serviciilor noastre inteligente. Unde ne sunt ele? O fi fiind şi ele „oameni ai Moscovei”? Şi atunci ce preţ au „investigaţiile” lor? Cine contabilizează acţiunile echipei prezidenţiale (căreia i se ataşează şi fracţiunea socialistă din legislativ)? Dacă tot căutăm „legături cu Moscova”, de ce neglijăm asistenţa logistică, financiară, tehnică acordată socialiştilor de ofiţerii FSB Vladimir Putin, Serghei Narîşkin sau Farit Muhametşin? Să fie oare pentru că cei care ar trebui să dea alarma sunt ei înşişi ai Moscovei, dezvoltând afaceri cu oamenii Kremlinului (Gazprom, Cuciurgan)?

Normal că administraţia de la Kremlin profită de frica, laşitatea, lăcomia şi de alte slăbiciuni umane ale unor factori responsabili din ţările vecine. Normal că ea profită de un 7 aprilie moldovenesc sau de revolta „vestelor galbene” de pe Champs-Elysées. Normal că ea va face tot ce-i stă în puteri pentru a influenţa politica (inclusiv alegerile) din toate statele lumii, pentru că imperialismul rus este, se pare, incurabil.

Agenţii de influenţă străină există, inclusiv, în instituţiile statului, inclusiv în cele care „luptă” cu influenţa rusă. Acei dintre ei care ne subminează parcursul spre lumea civilizată, spre ruperea din vasalitate străină, sunt „oameni ai Kremlinului”. Dacă votezi pentru „pronunţarea rusească” a denumirilor geografice româneşti (pentru că aşa ar fi „ştiinţific”), iar în ceea ce ţine de limba română nu te convinge nici Academia, nici Curtea Constituţională, atunci eşti „omul Moscovei”. Dacă, după deciziile „patriotice” de eludare a propagandei ruseşti, oferi spaţiu televiziunilor ruse; dacă, după eliminarea din grilă a buletinelor ruseşti, tu însuţi, cu gura ta, reproduci – textual! – informaţiile din buletinele străine, adică expui punctul de vedere al Kremlinului, atunci eşti „omul Moscovei”.

Poate să fie opoziţia „omul Moscovei”? Bineînţeles. Pentru că Moscova va căuta să submineze statul inclusiv prin provocarea unor acţiuni antiguvernamentale. Iar opoziţia este prin definiţie oponent al guvernării. Doar că ea face jocul inamicului nu atunci când e împotriva ocârmuirii, ci atunci când mimează activităţi „opozante”, fiind în solda puterii.

„Oamenii Moscovei” pot fi inclusiv printre cei care ne sperie cu „mâna Moscovei” (amintiţi-vă de vânătorul de spioni ruşi Iurie Roşca, suspectându-l pe oricine nu era de acord cu el că ar fi KGB-ist, ca să-şi încheie cariera cu bănuiala cvasiunanimă că ar fi agent al KGB/ FSB. Şi printre proeuropeni pot fi „omuleţi verzi”. Dar şi printre unionişti. „Teoria” unirii celor două state româneşti cu preţul îndepărtării de Occidentul catolic şi protestant, în schimbul apropierii de Estul ortodox, e o veche idee a imperialismului rus.

Omuleţi verzi suntem chiar noi, în momentele de laşitate. Când  justiţia moldovenească, la solicitarea unui candidat socialist, anulează un scrutin corect şi provoacă o condamnare a RM în Parlamentul European, atestăm o diversiune. Când aceeaşi justiţie –  iarăşi, în toate instanţele! – anulează, la dorinţa preşedintelui socialist, cetăţenia lui Traian Băsescu, cel care a făcut pentru cetăţenii RM mai mult decât toate guvernările „noastre”, această justiţie (cu paşapoarte româneşti în buzunar, obţinute graţie lui Băsescu!) este a Kremlinului.

Când guvernul şi parlamentul refuză reformele europene, iar instituţiile statului asigură logistic furtul unui miliard de dolari, mai şi punând pe umerii cetăţeanului acest furt (şi nefăcând nimic pentru a recupera banii de la hoţi), ele servesc interese străine. Atunci când o comisie parlamentară de comunişti transfugi şi socialişti pursânge vrea să scoată din cursa electorală opoziţia proeuropeană (declarându-i „spioni ruşi”!), garantând astfel perpetuarea guvernării socialist-democrate şi compromiterea parcursului european – atunci această comisie, in corpore, împreună cu toţi cei care au asigurat-o logistic, informaţional şi redacţional, e a Moscovei. Fără ghilimele. Dovadă e şi revolta ambasadei Poloniei, care a dojenit duetul Filip-Vreme pentru atragerea Poloniei în speculaţiile lor conspiraţioniste.

Fiecare dintre noi, tolerând guvernarea ineficientă, stimulând corupţia, trecând cu vederea nelegiuirile, făcând lucrul de mântuială, din lene, incompetenţă sau neglijenţă, suntem „oameni ai Moscovei”. Amatorismele, compromisurile mercantile şi nepăsarea sunt fisurile, breşele, spărturile prin care pătrund în cetate caii troieni ai inamicului.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)