A-POLITICE // Noi votăm, nu medităm!

MIRCEA-V.-CIOBANU

Campania electorală e o mare beţie naţională de fraze necontrolate, de fapte ilogice şi comportament iraţional. E inutil să apelezi la raţiune: eşti ridicol. Săritoare la nevoie, în clacă se angajează toată lumea, nu numai cei cu interese. Ar fi frumos să credem că cetăţenii se pătrund de simţul responsabilităţii şi de grija pentru ţară. De fapt, toţi participă, tradiţional şi inert, la o Ciuleandră năucitoare, dirijată de tehnologii politici.

Actorii acestui joc sunt bolnavi de grija pentru ţară şi popor, iar lumea se agită din teama să nu vină alţii. Contează doar cine nu am vrea să vină! Un anarhist-comunist-socialist-extremist formulează astfel dorinţa electoratului său: „Va fi mai bine fără Chirtoacă!”. Adică nu cu cine va fi mai bine, ci fără cine! Dar dacă toţi îs porniţi să răstoarne munţii întru binele neamului, de ce nu am accepta gândul criminal că şi Celălalt e om normal? Iar „pericolele interne şi externe” nu-s decât poveşti cu zmei, spuse pentru a manipula masele speriate. Contează, bineînţeles, cine va trece. Doar că responsabili de prăbuşirea speranţelor sunt managerii compromişi, nu iresponsabilii alegători sau comentatori. Cât se mai poate vota pentru un nu-ştiu-cine, numai ca să nu treacă vreun alt-cineva?

Candidaţii care asaltează primăria capitalei (inima ţării!) sunt cam aproximativi. Parcă-s aleşi special ca să nu-i aleagă nimeni. Adevărat, sunt printre ei vreo doi mai inteligenţi, dar aceştia nu au nicio treabă cu primăria. Politica însă nu te întreabă. Eşti soldatul partidului – intră în joc, fii carne de tun! Uimitor că – din frica de a pierde ruşinos? – niciun lider de partid nu râvneşte primăria capitalei. Nimeni nu e sigur de victorie. Nimeni nu e dispus serios să-şi construiască un parcurs politic.

În acest sens, actualul primar ar trebui să se bucure: nu prea are contracandidaţi. Nu mă aventurez să dau cu ghiocul. Deocamdată văd tabloul dizgraţios al unei campanii caricaturale. Anemică într-un sens şi excesiv de agitată în altul. Am văzut corturi electorale în care domnişoarele îşi fac unghiile şi fumează indiferent la umbră, în timp ce prada electorală alunecă pe alături. Şi am văzut tineri insistând agresiv ca lumea să ia ziarele şi anunţând întâlnirile cu candidaţii partidului. Am văzut-o – un exces de zel! – pe candidata socialistă într-o auto-parodie, pe coperta unei reviste pentru fiţe, acolo unde apar sex-modelele de top! No comment.
Lumea nu vrea să consulte mai multe surse. Vrea sursa corectă! Cetăţeanul nostru turmentat (ziceam că-i beţie naţională!) vrea să-i răspunzi la singura întrebare: Eu pentru cine votez? „Responsabilitatea civică” e pusă pe umerii „directorului de opinie”. Cei care dau dezlegare pentru votul cu mintea sunt priviţi cu suspiciune. Sunt bănuiţi că, prin eschivare de la răspunsul direct, fac jocul adversarului! Alegătorul vrea verdicte, nu îndemnuri la meditaţie.

(Im)posibilele soluţii sunt substituite cu lozinci şi vise. „Formatorii de opinii”, înţelegând impasul, nu se ostenesc cu analize (care conduc, inevitabil, la concluzii triste), ci se angajează să slujească partidul şi patronul. E mai pragmatic: cauza fiind din oficiu falimentară, cel puţin nu îţi răceşti gura degeaba. Jurnalismul onest şi imparţial nu îţi aduce beneficii. Pe când avocatura (inclusiv, cea jurnalistică), chiar şi servită cu discreţie, se plăteşte bine.

P.S. Cel mai bun clip electoral e parodia lui Petru Hadârcă şi a PromoLEX. Aţi reţinut îndemnul final?… Votul conştient. Dar de unde? Nu ai dreptul să raţionezi! Nu e timpul şi locul! Duşmanul e la porţile cetăţii!

P.P.S. Campania ia minţile şi învrăjbeşte. Un exemplu: conflictul – impus metodic şi insistent – dintre „unionişti” şi membrii Platformei DA. Cineva foloseşte o mişcare împotriva alteia. Dar e simplu: vrei – vii la o întrunire, vrei – vii la alta, la ambele sau la niciuna.

P.P.P.S. Platforma DA nu e neapărat unica luptătoare cu clasa politică hrăpăreaţă şi coruptă. Membrii „Consiliului Unirii” nu sunt unicii promotori ai idealului unionist. O singură mişcare poate fi lesne măcinată din interior de profitori, privatizată, compromisă ori decapitată. Am mai păţit-o.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)