A-POLITICE // Noi ne iubim partidul!

MIRCEA-V.-CIOBANUIată o idee care merită toată susţinerea: un (contra) miting, opus marşurilor dirijate de Moscova, menite a ne împiedica parcursul european. De ce să lăsăm să se creeze impresia că numai comuniştii şi falanga agresivă a creştinilor-homofobi au dreptul la opinie? Privind atacurile furibunde ale comuniştilor (euro)asiatici la adresa guvernării, mi se părea firească o acţiune de masă cu sloganul: nu împiedicaţi parcursul european al ţării! sau chiar: jos mâinile de pe guvernul european!

Îmi place să cred că ideea a venit de jos, de la simplii cetăţeni. Îmi place să cred că iniţiatorii sunt societatea civilă, care au convins partidele de guvernare să participe şi că partidele de la guvernare au acceptat şi şi-ar dori o participare largă, a societăţii civile, a partidelor extraparlamentare, a oamenilor din diferite sfere. Ar fi bineveniţi aici şi cetăţeni care pledează categoric pentru integrare europeană, dar au atitudine critică faţă de actuala guvernare. Şi cei care sunt convinşi că tocmai acţiunile şi inactivităţile coaliţiei de guvernare stopează procesul.

Opiniile pot să fie diferite, contând în mod esenţial doar vectorul european al discursurilor. Pentru că viaţa, cea adevărată, nu cea declarată, e cea construită din sincerităţi, din nuanţe. Iar nuanţele sunt cele care fac distincţia între dragoste, să zicem, şi căsătorie forţată sau viol. Din păcate, tocmai în lipsa nuanţelor, nu e nimic adevărat în cele scrise mai sus. Din păcate, suntem invitaţi să facem „massovkă” într-o acţiune electorală. O întrunire de partid(e). În felul acesta, o idee de solidaritate este compromisă definitiv de interesele de partid.

Partidul şi guvernul ne cheamă sub drapel. Ca pe timpuri, când eram solicitaţi – în mod obligatoriu! – să ieşim la mitingurile în apărarea păcii între popoare sau în alte scopuri. Nu conta că trăiam într-o ţară militarizată până în măduva oaselor. Şi nici nu conta dacă mitingul era în apărarea păcii sau pentru eliberarea vreunui deţinut anonim dintr-o ţară îndepărtată. Conta că ne chema (ne mobiliza, ne recruta în formă categorică) partidul. Şi, oricare ar fi fost scopul-pretextul adunării, prin prezenţă, noi demonstram supunere, loialitate, devotament partidului conducător şi făuritor de biruinţă. Ce înţeleg eu din mesajul-apelul triplei alianţe de guvernare? Trebuie să ieşim şi să demonstrăm credinţă, susţinere, supunere. Să cântăm în piaţă ceva în genul: „Eu îmi iubesc partidul/ Şi mă mândresc cu el!”

În măsura în care integrarea europeană e o cauză naţională, trebuie acceptată orice contribuţie. Cu toate rezervele şi cu toate criticile, rezultanta tuturor acţiunilor se poate coagula într-un vector cu adevărat naţional, pe care nu-l schimbă orice neisprăvit. Şi primii care ar profita de această tendinţă ar fi chiar partidele de la guvernare. Dar, în măsura în care integrarea e o chestie de partid, riscul de a eşua e foarte mare. Sub ruinele unui vis care nu a putut să fie convertit într-un program, într-un proiect, se va prăbuşi şi partidul, şi naţiunea. Şi vor câştiga alternativele partinice şi naţionale, indiferent dacă vor avea un vector oriental sau occidental, construit pe autonomii şi separatisme, ori pe idei integratoare.

Nu mai vorbesc că integrarea poate fi ratată şi după acordul de asociere, în cazul în care nu se vor face reformele (necesare nouă, nu Europei). Un stat banditesc va fi ţinut la distanţă. Un stat corupt nu va fi acceptat într-o companie onorabilă. Un stat cu economie infectă, neatractivă investiţiilor nu va supravieţui, oricâtă susţinere şi bunăvoinţă va găsi la aliaţii săi. Aici ar trebui coagulate eforturile, nu la adunări zgomotoase.

Noi am văzut deja ce se întâmplă când o cauză comunitară este confiscată de un partid. A fost suficient ca doi lideri să se ciondănească (de la ciolan!) şi toată ascensiunea europeană a ţării a fost pusă în pericol real. Acum, când cei doi (parcă) s-au împăcat, pericolul ratării nu s-a diminuat, ci a devenit latent-acut, ca o bombă cu efect întârziat. E suficient ca nemulţumirea oamenilor faţă de unul dintre liderii oligarhi să se transfere asupra ambilor şi asupra „cauzei” pe care o promovează aceştia. Şi atunci scepticismul faţă de guvernare şi chiar faţă de unii membri ai coaliţiei de guvernare se poate transforma în euroscepticism.

Noi am mai avut recent o situaţie când un partid şi-a revendicat dreptul exclusiv de a-i comemora pe deportaţii regimului sovietic de ocupaţie. Un minim simţ pragmatic, dacă nu etic, le-ar fi putut sugera că, în cazul în care ar fi organizat o acţiune cu participare largă, indiferent de preferinţele politice, într-o împăcare de moment, în numele celor care au avut de pătimit, acest partid ar fi câştigat enorm. În acest caz însă, organizând o acţiune pur electorală, liberalii (căci despre ei este vorba în acest alineat) le-au satisfăcut orgoliul doar puţinilor lor susţinători. Pe unii chiar i-au dezamăgit. Invitaţia lui Mihai Ghimpu pentru partidele de la guvernare a fost formală şi ei au răspuns prin absenţă demonstrativă. Exact aşa cum procedează Ghimpu cu invitaţia lor.

Cum trebuie să reacţionez atunci când guvernul însuşi mă cheamă să spun în public cât de bun este acesta, cât de corect este parcursul său? Cum trebuie să reacţionez atunci când, sub pretextul unei acţiuni proeuropene, sunt (iarăşi) chemat la o întrunire electorală, la o companie PR? Un veritabil miting proeuropean ar cere de la coaliţia de guvernare accelerarea şi eficientizarea reformelor sau ceva de acest gen. Acum însă… ce va fi? Guvernarea va cere ceva de la ea însăşi? Guvernarea va declara în public fidelitate parcursului european? Bine, dar cine-i încurcă să-l promoveze eficient? Cine încurcă actualei coaliţii să elimine corupţia şi să efectueze reformele juridice solicitate expres de europeni?

Dacă însă factorii noştri politici consideră că reforma înseamnă doar înlocuirea unui procuror vânător cu unul pescar, atunci nimic nu ne mai salvează: nici acţiunile stradale proeuropene, nici asocierea cu UE.

Mircea V. CIOBANU

 

 

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)