A-POLITICE // Nevoia resetării

MIRCEA-V.-CIOBANU

AME (obişnuiţi-vă cu abrevierea) e ca şi cum formată. Nu prea multă lume încântată, dar poate că asta şi este arta posibilului? Dacă votanţii democraţilor, ai liberal-democraţilor şi ai comuniştilor sunt mulţumiţi de această formulă, ce am putea reproşa? Campionii cursei postelectorale par a fi comuniştii. Un câştig surprinzător, ca la loterie. După ascensiunea lui Dodon şi frângerea electoratului roşu în două, „matricei” îi revenise falia mai mică. Acum comuniştilor li s-a oferit loc în vizuina comună, să-şi lingă rănile. Jocul de-a susţinerea Puterii e fără riscuri, fără angajamente, fără irosire a forţelor şi fără acumularea bilelor negre de la iminentele eşecuri.

Învingători imediaţi, democraţii, cu numai 19 mandate (locul 4 din cinci!), stăpânesc, de fapt, situaţia. Într-un guvern minoritar, partajat cu PLDM, ei sunt prima vioară. Nimeni nu le reproşează nimic în interiorul alianţei, „iniţiativele” lor sunt acceptate imediat de către partener. Ei îşi permit să sfideze revolta mocnită a cetăţenilor, sfaturile colegilor europeni, solicitările altor aliaţi din cadrul negocierilor (PL). Nu ştiu însă dacă democraţii sunt conştienţi de pericolele care ameninţă guvernarea lor. Ele vin din societate, nu dinspre „aliaţi”, care vor evada la primul semnal de scufundare a navei.

Dintre „câştigătorii” de moment ai cursei, PLDM pare a fi cel mai frustrat. Fie şi simbolică, prezenţa liberalilor dădea un plus de credibilitate alianţei atât în faţa propriilor cetăţeni, cât şi în faţa partenerilor europeni. Într-un triumvirat, liberal-democraţii s-ar fi simţit primii, fie şi pur aritmetic. În binomul lor cu democraţii, funcţionează însă o altă algebră. Dar Filat nu a vrut (sau nu a putut?) să mişte un deget pentru a-i susţine pe liberali, pentru a-i convinge (şi) pe democraţi să cedeze. Or, era limpede că ultimii vor mima negocierile până vor crea iluzia unui blocaj din partea PL, pentru a-l scoate din ecuaţie. Alianţa de azi e visul strategic al PD.

O asemenea alianţă poate fi creditată cu mari rezerve. Dar, până la proba contrarie, trebuie să acceptăm intenţiile. Pe agendă sunt reformele solicitate de acordul de asociere cu UE, semnat chiar de reprezentanţii acestor partide. Ei nu se mai pot eschiva, nu pot să spună că au de rezolvat problema altora. Adevărat, ne putem aştepta la mimarea reformelor şi conservarea unui status quo, comod pentru guvernanţi, dar cu consecinţe previzibile (pot fi catastrofale) pentru viitorul coaliţiei şi pentru Republica Moldova.

Pot fi resetate cumva partidele de la guvernare? Puţin probabil. În PD (un partid fluid), dacă eventual va scădea (fie şi prin retragere benevolă) influenţa lui Plahotniuc, va reveni Lupu, iar prin eventuala debarcare a acestuia – ar reintra în forţă echilibristul Diacov. Alte forţe, capabile să schimbe ceva în interiorul partidului, nu-s. În PLDM, dimpotrivă, e beton: poziţiile-cheie le ocupă oameni numiţi pe principiul fidelităţii faţă de lider. Poate cu excepţia lui Leancă. Dar în cazul unor divergenţe, acesta pur şi simplu se va retrage, cum au făcut-o altădată Tănase, Godea, Nagacevschi, Butmalai, Ioniţă, Efrim, Recean. Nimic de mirare, partidul e formaţiunea lui Filat.

Resetarea sistemului politic poate demara din afara guvernării. O şansă în plus o are PL, ca partid parlamentar de opoziţie. Dar dacă liberalii speră să adune capital numai din gafele guvernării, nu vor strânge prea mult. Întârzie întinerirea partidului. Dorin Chirtoacă îmbătrâneşte şi înţepeneşte într-un discurs vetust. Pesemne că treburile de la primărie nu prea îi permit să se mai şcolarizeze. E cu două capete peste el Valeriu Munteanu, dar acesta nu intră în schema lui Mihai Ghimpu de succesiune a puterii… Aici, ca într-un veritabil sistem conservator (nu liberal!), dinastia e cuvântul de ordine.

Dinspre partidele extraparlamentare nicio mişcare. Nici societatea civilă nu dă semne că ar putea înainta vreun model alternativ real: echipă, foaie de parcurs etc. Un „partid al oamenilor de treabă” sau „al oamenilor oneşti” nu ţine… Poate credităm Generaţia „7 aprilie”, neimplicată (încă) în jocurile de culise?

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu