A-POLITICE // „Gândirea pozitiva”

MIRCEA-V.-CIOBANU

Uneori impasul în care ne-a izbit soarta e betonat din toate părţile şi cerul se prăbuşeşte plumburiu peste capetele noastre, fără să lase vreo rază proiectoare de perspectivă. Numai o gândire paradoxală ne mai poate mângâia, ne mai poate ţine pe linia de plutire. Cum să mai trăieşti după un asemenea dialog: „Toate merg atât de prost, încât numai o revoluţie poate schimba lucrurile” – „Eu cred că nicio revoluţie nu le mai poate schimba”?

În aceste situaţii apare vraja psihoterapeutică definită ca gândire pozitivă. Nu (şi) pozitivistă, deşi apelează la ea cele mai pragmatice îndrumare de management al crizelor. Când nu construieşti nimic, îi baţi pe toţi la economie de materiale. Cât de serioase sunt sugestiile, decideţi singuri. Pentru unul asta e salvarea, pentru altul idiotism, pentru al treilea ironie amară. Un prim sfat în acest gen de mistică: Nu te concentra pe lucrurile care merg prost, scoate-le în prim-plan pe cele care te fac să te simţi bine. Oricând poate fi şi mai rău. Forţează filosofia optimismului druţian: „Las’ că-i bine”. Poate că suntem cei mai săraci în Europa, dar nu se termină lumea cu această parte a lumii. În Africa sau Asia am putea arăta onorabil. În Antarctica am fi chiar unici. Converteşte situaţia proastă în avantaj. Dacă am fi bogaţi, lumea ne-ar jindui bogăţiile. Săraci însă, suntem compătimiţi şi ajutoraţi. Până şi din catastrofe putem obţine dividende. Cum zice un proverb italian: „Dacă tot a luat foc casa, cel puţin să ne încălzim”.

De ce să faci permanent presupuneri că vei fi înşelat de guvernanţi? Poate că cei de sus se gândesc la tine şi pe toate le fac spre binele tău? Şi la ce ţi-ar trebui să ştii adevărul despre dezastrul din sistemul financiar? La ce ţi-ar trebui reforma justiţiei şi punerea la zid a corupţilor? Să-şi bată capul Europa! Îţi dai seama ce se va întâmpla dacă lumea va şti ce a fost cu adevărat la 7 aprilie, cine se face vinovat de provocări şi maltratări? Înţelegi tu oare, curiosule, cât de insuportabilă îţi va fi viaţa dacă vei şti tot ce se întâmplă în subteranele puterii? La ce ţi-ar trebui? Stai liniştit şi fii sigur: acolo, sus, cineva se gândeşte la tine. Ei gândesc… pentru ca tu să nu te chinui cu meditaţiile. Relaxează-te!

Urmăreşti de mai multă vreme discuţiile în jurul a trei bănci. Dar nu ai depozite nici în una din cele numite (ba nu ai niciun fel de depozite)! Stai şi ascultă cearta ca pe un teatru la microfon, care nu te priveşte. Cineva însă forţează nota, începi să te revolţi, începi să bănuieşti că banii furaţi sunt, de fapt, banii tăi. Ei şi ce? Privind sub un alt unghi, al „gândirii pozitive”, vei înţelege că cineva a avut nevoie de banii aceştia. Nu i-a luat degeaba. I-o fi trebuit. Acum, înţelegi că prietenii vor să-l ajute. Să compenseze astea, făcând o chetă. Să pună (să punem!) mână de la mână. Să-i facă un bine. La mine în sat se spune: „Fă-mi (un) bine cu nişte bani”. Iese că noi îi facem (un) bine cuiva. Facerea de bine e un lucru nobil, nu? De ce să nu fim solidari?

Lumea în genere se supără pe orice. Un demnitar de stat este pus la zid pentru că nu are actele de studii necesare. Deviza zilei a devenit: actele la control! Netul s-a umplut de fotocopii ale actelor de studii, ale diplomelor de laudă, ale tablei de onoare a grădiniţei de copii, ale textelor din gazeta de perete a şcolii. Bineînţeles că şi-au etalat performanţele eminenţii. Un motiv de fudulie în plus. Naivă, lumea se face a uita că la noi cel mai simplu lucru e să faci rost de actele necesare. Vorba înţelepţilor de la Ierusalim: dacă problema se rezolvă cu bani, asta nu-i problemă, ci cheltuieli în plus.

Cum poate fi întoarsă această situaţie în „gândire pozitivă”? Simplu: după ce, acum un an, copiii şi părinţii au fost speriaţi cu condiţiile draconice ale unui Bac înfiorător, acum toţi pot răsufla liniştit. Sloganul nostru pozitiv e: Moldova – ţara tuturor posibilităţilor. Nu dispera că nu ai luat Bacul! În cel mai rău caz vei putea deveni prim-ministru! La noi se poate!

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu