A-POLITICE // Filantropie pascală

MIRCEA-V.-CIOBANU

Perioada pascală (de la Lăsatul secului până la Paştele Blajinilor) abundă în acte filantropice, pomeni, daruri. Se şi exagerează, în bună tradiţie autohtonă. O dată în an toţi devin excesiv de iertători şi darnici. Uneori milostenia afişată şochează. Plasarea în emisiunile TV a imaginilor cu oameni (şi copii!) cu dizabilităţi, etalându-le, într-o perversiune a milei, infirmitatea acestora (în maniera stăpânitorilor de invalizi din Piaţa Centrală), fac din aceste posturi un megacerşetor la scară naţională. Traumatizând, deopotrivă, victima şi spectatorul.

Binefacerea trebuie să fie discretă şi eficientă. Săracului, spune înţeleptul, dacă vrei să-l salvezi, dă-i undiţă, nu peşte prăjit. Ajută-l să-şi pună gospodăria pe picioare. Pune umărul, dar implică-l şi pe el în construirea viitorului său. Există un dram de cumpăt pragmatic în granturile care presupun şi participarea beneficiarului. Fie şi cu zece la sută din sumă. Atunci când lucrul îl fac alţii, lumea-i iresponsabilă. Devastarea şoselei Sărăteni-Soroca de către localnici (care nu au participat la construcţia drumului) e un exemplu.

Orice dar e cu doza lui de otravă. Unele pot să creeze, spuneam cândva, dependenţe. Există şi daruri subversive. Avertizarea disperată a preotului Laocoon din Eneida: teme-te de cei care aduc daruri a devenit proverbială. În limba lui Vergiliu: „Quidquid id est, timeo Danaos et dona ferentes”. „Darul” sapă intrarea în sistemul protejat, pentru a-l ruina din interior. Ca şi virusul de computer: „oferi” ca să pătrunzi; pătrunzi ca să stăpâneşti ori ca să deteriorezi sistemul penetrat. Aşa funcţionează în informatică software-ul cu numele… „Calul Troian” (sic!).

Un ex-premier scrie pe o reţea socială: „Am prezentat (reiterat) oferta noastră către Ministerul Educației de a digitaliza toate manualele școlare (gratis).”. Oferta-i pleonastică: toate manualele şcolare au (şi) versiunea digitală, cel puţin în PDF (Portable Document Format). Ele sunt puse – gratuit! – la dispoziţia Ministerului. Dificultatea nu e în digitizare (fie şi cu elemente interactive, sau multimedia), ci în multiplicarea conţinuturilor. Or, drepturile de autor presupun remunerarea autorilor de texte şi imagini în funcţie de numărul de exemplare tipărite sau de numărul vizualizărilor. Proprietar al unei librării virtuale, ex-premierul ştie că nu poate oferi, d.e., gratuit cărţile din reţeaua sa.

Şi cum să-i ceri ministerului digitalizarea (sau: digitizarea?) unor cărţi care nu-i aparţin? Ministerul nu produce manuale, ci (doar) evaluează şi procură (recte: închiriază, prin Fondul Special de Manuale) un anumit număr de exemplare de carte. Dreptul de autor îl deţin editurile şi autorii. Nu poţi reproduce nelimitat texte şi imagini: dreptul de autor se referă la o perioadă, la un număr de exemplare, la un număr de vizualizări. Ca şi plata pentru un soft (d.e.), care e în funcţie de timpul de exploatare şi de numărul de utilizatori. Cineva îşi imaginează o eră digitală comunistă? Este gata, în acest impuls filantropic, să achite drepturile editurilor şi autorilor? Ori vrea să-i digitizeze pe toţi „gratis”?

Poţi să ofertezi la concursul de manuale cu preţul de cost zero. Dacă treci baremul minim la compartimentul “calitate” (altfel nu se poate!), câştigi (şi poţi să digitizezi şi să tipăreşti gratis). Doar că asta nu-i filantropie, ci strategie de marketing: oferi marfa de bază la preţ promoţional, ca să câştigi pe seama derivatelor. Dar nu poţi impune propriile reguli de joc, creând găuri în sistem, prin care să-ţi strecori nărăvaşul căluţ subversiv. Asta nu mai e digitizare, ci… prestidigitaţie.

Manualele trebuie să fie conforme standardelor, accesibile vârstei, corecte lingvistic şi ştiinţific. Abia în al doilea rând ele pot să fie digitale, interactive, cu efecte, cu elemente multimedia etc. (şi evaluate, inclusiv, sub acest aspect). Dar calitatea aceasta multiplă e asigurată în toată lumea prin concursuri, cu implicarea unui număr cât mai mare de participanţi. Bineînţeles că cei care au experienţă (inclusiv, a digitizării) au o şansă în plus. Fără garanţii.

Paşte fericit!

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)