A-POLITICE // Eroi şi antieroi

MIRCEA-V.-CIOBANU

Eroii apar acolo unde lucrurile merg prost. Şi ce poate fi mai prost decât un război sau decât o catastrofă, în care fără vreun Sylvester Stallone ori Bruce Willis nu te descurci? Ce poate fi mai prost, într-un război, decât o strategie primitivă, o tactică depăşită şi nişte decizii cretine? Exact atunci (şi numai atunci!) vine eroul, ca să acopere cu pieptul său ambrazura, gaura din sistem, lipsa de resurse, nepăsarea sau amatorismul.

Când lucrurile merg normal, nu e nevoie de eroi. Nici în război, nici pe timp de pace. Acolo însă unde „noi muncim, nu gândim”, apar eroi ai muncii socialiste. În ţările prospere, medalia e chiar această prosperitate. Nici Ford, nici Rockefeller, nici Bill Gates nu sunt eroi ai muncii capitaliste. Managerul pentru vânzări dintr-un orăşel danez nu are ordinul „Gloria Muncii”: el are comenzi şi remunerare pe potrivă.

Cine însă dintre noi l-a apreciat (şi ales) pe cineva pentru că are caracter (numai cineva cu caracter ar putea să demonteze sistemul precar); pentru că este competent; pentru că este inteligent, pragmatic, energic, onest; pentru că a făcut ceva concret (el, cu mintea sa şi cu mâinile sale) în viaţă; pentru că este un bun colaborator şi negociator – fără a ceda din principii – având în vedere că trăim într-un timp şi spaţiu care are nevoie de această calitate?

Pe noi nu ne interesează bunii meseriaşi. Noi alegem eroi, care să se sacrifice. Martirii noştri (în lipsa eroilor autentici, cum spuneam cu altă ocazie) sunt pe post de erou. În fiecare zi. Uitaţi-vă la feţele crispate de atâta grijă pentru popor ale „aleşilor”. Întrebaţi-i lucruri elementare, despre distribuirea banului public, despre negocieri, despre prezenţe dubioase în anturajul lor şi se vor simţi ofensaţi: „Noi ne gândim la ţară, dar voi căutaţi nod în papură.”

Formulele diferă (comuniştii mor pentru popor, liberalii pentru neam, iar democraţii pentru ţară), dar toate scopurile sunt formulate patetic. Demagogia nu şi-a schimbat discursul vreme de bune decenii. Ce se întâmplă cu noi, care ne lăsăm prostiţi în acest hal? Măcar să cerem modificări în trupele de actori, să cerem schimbarea discursului. Tot minciuni ar fi, dar ar adăuga un pic de originalitate. Niciun dram de creativitate! Cel puţin, în discurs, dacă nu în fapte.

Dar ce-i cu antieroii, veţi întreba. Ăştia sunt „eroi” cu semnul minus, „eroii negativi”. Ne încredem în vreun erou civilizator, care ne va aduce pasărea fericirii absolute, ne va uni cu ţara-mumă, ne va duce (cu tot cu ţară) peste mări şi ţări, în oraşul de cleştar. Şi dacă eroul e gata să se sacrifice pentru noi (condiţia primordială), noi suntem gata să-l apucăm de beregată pe orice duşman al eroului nostru. Pe antierou, ca să fie limpede.

Mulţi dintre antieroi au fost cândva eroi. Dar i-a vrăjit cineva şi azi nu mai sunt cei care erau la începuturi. „Teoria” asta nu e abstracţie pură, cum s-ar credea. Până mai ieri, eroul multora era Filat, acum eroul este Leancă (şi Filat, respectiv, este antierou). Şi dimpotrivă, pentru unii Leancă era erou, iar astăzi e trădător. Eroi pentru unii, apoi antieroi pentru aceiaşi sau pentru alţii, au fost, la timpul lor, Snegur şi Roşca, Matei şi Voronin, Lupu şi Hadârcă, Ghimpu şi Dodon. Nu există excepţii. Eternul alegător nu admite că toţi pot fi buni într-un caz şi mai puţin buni în altul. Fiecare alegător cade în leşin, cum s-a exprimat un coleg, din dragoste pentru eroul său şi este gata să-l sugrume pe adversar. Pe antierou. Chiar dacă până mai ieri se închina chiar acestuia. Încearcă să-l combaţi (fie şi argumentat) pe idolul de moment al cuiva. Încearcă să vorbeşti despre nişte calităţi (fie şi evidente!) ale unui „antierou”. Îţi aprinzi paie pe creştet!

Lumea se revoltă când aude că profesorii trebuie să acorde servicii educaţionale. Primii se revoltă chiar profesorii. Ei nu vor să-şi facă meseria, ei vor să îndeplinească o misiune sacră. Ca şi medicii, care nu oferă servicii medicale (de calitate) solicitate de pacient, ci slujesc Umanitatea. Ca şi agricultorii, care nu îşi vând convenabil marfa, ci hrănesc o ţară. Ca şi…

Vai de ţara plină de eroi şi martiri!

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)