A-POLITICE // „Electorala 2019”. Portret de grup

Aş putea să par indiferent faţă de ce se întâmplă pe „Arena politică Chişinău”, de vreme ce în capul meu e ba literatura, ba teatrul, ba altele… Din păcate – din păcate! – nu e aşa, politicul nu te lasă nici pe o clipă. Face parte din divertismentul nostru cotidian, e hrana zilnică a neamului, cum ar fi zis clasicul. Noi vorbim însă de ficţiuni şi de spectacole … pentru că aşa ni se serveşte politicul: ca ficţiune. Şi ca spectacol.

Pe acest fundal petrecăreţ avem „alegeri”. Cele mai importante din agenda noastră politică. Doar că exact atunci când mintea alegătorului trebuie să fie limpede, timpanele-i sunt zguduite de surle şi tobe, de certuri şi confuzii special create, de măscărici, troli, clone şi simulacre – toate creând o atmosferă de bâlci. Iar organizatorii sperând că poporul se va lehămeti, că va da din mână dezgustat de toate… şi că totul va rămâne pe vechi. Cât de mult trebuie să-ţi urăşti poporul, să te temi de el, încât să-i tapezi minţile în acest hal! Iar ca apoteoză a stupizeniei, în ziua scrutinului se va permite agitaţia electorală, iar alegătorul va primi tocmai patru buletine. Ca „bonus”, ca spor electoral din partea ocârmuirii, pentru dorinţa lui de a înţelege ce se întâmplă şi de a schimba lucrurile.

Surprinzător, startul campaniei a fost anost. Prezentarea la linia de pornire şi înregistrarea primilor concurenţi electorali s-a produs în linişte. Cam aceştia vor şi conta cu adevărat în bătălia politică: cele trei formaţiuni ce bătătoresc de vreun sfert de secol „calea a patra” (PSRM, PCRM şi PD), plus opoziţia proeuropeană reprezentată de blocul ACUM. Ultimii pledând insistent pe reformele solicitate de acordurile cu UE. Iar primii trei – ca să cuprind într-o singură frază tot programul lor electoral – nu-şi doresc decât un lucru: totul să rămână aşa cum este, ca să paraziteze pe energia gazelor din acest aer stătut.

Având în vedere că anterior câteva formaţiuni declarat unioniste au afirmat (unele – la sugestia lui Traian Băsescu) că vor susţine necondiţionat blocul ACUM, se părea că pentru prima dată vom avea o stângă (prorusească) divizată şi o dreapta proeuropeană (implicit proromânească) nedezbinată. Doar că adevăratele mişcări de trupe – menite nu doar să modifice lista concurenţilor, ci să schimbe peisajul, să reamenajeze terenul, să încâlcească pistele – le-au produs chiar unioniştii.

Bineînţeles, nu ar fi fost deloc rău – dimpotrivă! – dacă unioniştii ar fi fost reprezentaţi de o formaţiune consistentă politic, care să ia mai multe mandate decât până acum. Şi nu era imposibil. Scriam despre asta la începutul lunii august (vezi: http://www.jc.md/a-politice-partidul-unionistilor-uniti-i/ şi: http://www.jc.md/a-politice-partidul-unionistilor-uniti-ii/). Dar toţi (inclusiv protagoniştii) au contribuit la dezbinarea şi aşa fărâmiţatului „pol unionist”. Batjocura s-a developat odată cu „Marşul Centenar”. Mai era însă timp de coagulare a forţelor (acum, în toiul campaniei, desigur, e prea târziu). Insistenţa de azi, anarhică şi improvizată, a unor unionişti care vor să fie deputaţi în parlamentul unei „ţări” detestată şi contestată nu pare a fi foarte convingătoare, în lipsa unui program (nu poţi intra în parlament doar pe pârtia lozincilor, fără alte motoare). Mai trist (şi deloc original) e că „unioniştii” s-au avântat în campanie cu reproşuri programatice, aduse (doar) blocului ACUM. Tocmai e de mirare de ce toţi doreau să fie acceptaţi în acest bloc (şi visează să facă alianţă post-electorală cu el).

Nici măcar acum nu există o singură forţă „unionistă”: mai întâi ciudata apariţie a „Alianţei euro-unioniste”; apoi evadarea PNL, oferindu-se (un şiretlic mai vechi) să fie purtător al durerilor şi năzuinţelor unor unionişti intransigenţi – păcat să se piardă voturile! Apoi un cuvânt (mai) greu de spus al lui Mihai Ghimpu: de ce PNL să ne fure votanţii, când noi (nu alţii) eram „exponenţii unionismului” în ultimii ani!? „Ignoraţi” (ce pasă bună!) de blocul ACUM, liberalii au venit, aşadar, cu propria „ofertă”. Doar că între timp a mai apărut una: băieţii de la BUN, aburcaţi pe carcasa statutară a unui simulacru, bun de folosit la momentul necesar. Apăruţi subit, în ceasul al doisprezecelea, candidaţii unionişti au aruncat săgeţi otrăvite asupra blocului ACUM… şi au muţit. Pur şi simplu „candidează”. Nu se simt deranjaţi că există – iarăşi! – câteva „partide unioniste”. Nici măcar nu-şi bat capul de şansele lor subţiri. De parcă victoria nu ar conta. Urmând principiul olimpic „contează participarea”, ei îşi fac lucrul de partizani fără emoţii şi fără regrete.

P.S. Colegul Nicolae Negru trage, în finalul unui editorial din „Ziarul naţional”, o concluzie eronată: „Participarea proeuropenilor, unioniștilor la vot e mai importantă decât destinația votului. Chiar dacă formațiunea pentru care vom vota nu va trece pragul, participarea lor va diminua ponderea PSRM. Lipsa lor în secțiile de votare îi avantajează pe socialiști”.

Or, simpla „participare” a proeuropenilor şi unioniştilor la vot – „mai importantă (chiar aşa? – mvc) decât destinaţia votului” – va pulveriza şansele şi nu va diminua deloc „ponderea PSRM”. Nu are cum, de vreme ce „pe liste” intră doar cei care trec pragul, iar uninominalele au câte un singur câştigător. Asta-i capcana socialist-democrată a votului mixt: contează doar voturile celui care ia mai mult, celelalte se aruncă în tomb(l)eronul impasibil al istoriei.

P.P.S. Le-am putea reproşa celor de la ACUM ignorarea demonstrativă a unioniştilor, sperând că aceştia nu au de ales, în lipsa unor lideri sau formaţiuni credibile, consistente şi necompromise. Nu e atât de simplu, totuşi. Cineva va specula efectiv această indiferenţă. Dimpotrivă, nu prea le poţi reproşa unioniştilor avântaţi în luptă electorală (indiferent de cine-i provoacă, de cine-i stimulează şi le alimentează orgoliul luptător, indiferent de cine-i mână-n luptă). Cu excepţia PL, care îşi va reconfirma căderea politică, pentru ceilalţi orice scor va fi satisfăcător. Ce poţi să reproşezi unei formaţiuni sau mişcări ce vrea să se afirme, să-şi testeze sprijinul popular, să se ofere să „reprezinte” pe cineva „ignorat” de alte partide?

Problema e a alegătorului. Care este obligat – dacă îi pasă! – să analizeze şi să se dumerească în acest paradis al ofertelor.

The following two tabs change content below.