A-POLITICE // Diagnosticul şi tratamentul

MIRCEA-V.-CIOBANU

Scriam, data trecută, că A Treia Unire poate fi şansa supravieţuirii noastre în condiţiile date. Cei mai mulţi cititori… au tăcut (ah, tăcerea noastră polisemantică!). Există însă şi comentatori. Unii au remarcat că n-am spus nimic nou. Alţii au rugat să explic mecanismul (ziceam să nu implicăm aici clasa politică: ei au alte jocuri, iar eu tocmai propuneam să le luăm jucăria). Unora li s-a părut o idee imposibilă. Utopică. Altora le încurcau prejudecăţile cu rădăcini sovietice adânci.

E de reţinut însă: nimeni nu a contestat că suntem în impas. Că suntem absorbiţi de o gaură neagră. Acest amănunt era definitoriu în eşafodajul meu: statul e falimentar pe toate poziţiile. Evenimentele nu se pretează analizei.
Toate mişcările pe tabla de şah sunt ilogice, iraţionale, obscure. Adevăraţii jucători pot fi doar intuiţi, presupuşi. Aparent, totul se produce în limitele legale şi chiar în parametrii normalului: oamenii au ales, aleşii au format o majoritate, care a votat un nou guvern. Ce s-ar putea schimba, în cazul unor noi alegeri? Vreo trei deputaţi liberali mai mulţi şi vreo patru liberal-democraţi mai puţini? Tot acolo!

Ziceam de o resetare din exterior. Cu actualii guvernanţi reformele sunt imposibile din simplul motiv că tocmai ei au de pierdut. Lumea a şi început să caute ierburile de leac. Au protestat tinerii, asistaţi de o masă eterogenă. Eclectic a fost şi protestul celor amăgişi de jocurile valutare, dar acolo se poate contura un Tsipras moldovean. S-a anunţat formarea platformei civice proeuropene „DA”. Se developează nişte mişcări coagulante în jurul ex-premierilor Leancă şi Sturza.

Înţeleg revolta oamenilor, cu privire la dubioasele afaceri politice dirijate de Plahotniuc şi Filat. Nu pricep însă visul unora de a-i determina pe aceşti parapoliticieni să fie altfel decât sunt. De ce un om de succes trebuie să cedeze afacerea? De ce un om cu influenţă politică trebuie să renunţe? Cine nu a visat să-i aibă aliaţi în afacerea sa politică pe cei de pe diverse paliere: legislativ, executiv, juridic, informaţional? Cine a cedat vreodată, de bună voie, trei posturi de televiziune din cinci, ca să nu deţină monopolul informaţional? Cum să ratezi şansa de a avea în buzunar un preşedinte, un prim-ministru, un speaker, un procuror, un judecător sau un şef de poliţie?

Abuzul se stopează nu cu bunăvoinţa monopoliştilor, a şmecherilor, a profitorilor, a hoţilor şi a clanurilor, ci prin crearea unor sisteme viabile, cu diviziunea limpede a ramurilor puterii, cu monitorizarea reciprocă şi cu controlul societăţii asupra ramurilor puterii. Dar asta depinde şi de oameni. Noi nu-i avem. „VIP”-urile autohtone au transformat ţara într-o umilă republică bananieră, condusă de clanuri tenebre. Persoanele cu funcţii-cheie în stat, lipsite de personalitate, se subordonează unui comandament obscur. Asta e tot ce am putut naşte în materie de politică.

De acord cu diagnosticul, e normal să solicităm un tratament pe potrivă. Unul care ia în calcul cauzele maladiei şi eficienţa tratamentului. Terapia întârzie şi nu mai are rost. Nici vrăjile. Întrebarea mea, aşadar, e aceeaşi: avem oare o soluţie mai bună decât o operaţie, decât un leac radical, cum ar fi Unirea? Nu e un vis, cum au crezut unii, e o soluţie, ţinând cont de datele problemei. Pornind de la ele. Mai ales că, pe teren european, oricum hotarele vor cădea. Un prieten întreba (retoric) cum îmi închipui eu Unirea, având „Sudul” şi „Nordul” prorus? Ce facem cu cei care înjură România? Dar eu ziceam de un unionism „pragmatic”, inclusiv al scepticilor şi chiar al celor care înjură Europa! Aşa cum şi-au luat – în particular – cetăţenie europeană până şi cei care detestă UE. În istorie, de fiecare dată, noi ne-am unit întru salvare, nu din dragoste de Neam!

P.S. Despre „noua guvernare” am să tac. După carnavalul învestirii, urmează prohibiţia Postului Mare. S-ar cuveni o abstinenţă, cu referire la acest subiect. Vreo sută de zile. Dacă guvernul se va menţine până atunci.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)