A-POLITICE // Despre carieră // Mircea V. Ciobanu

MIRCEA-V.-CIOBANU

Momentele de criză au capacitatea de a pune în evidenţă caractere, de a developa personalitatea. Acolo unde ea există, bineînţeles. Aici intră şi inteligenţa, şi intuiţia, şi îndemânarea, şi talentul de a gândi neordinar, de a merge împotriva curentului (criza nu iartă inerţia şi rigiditatea). Spre uimirea mea, nu am văzut nimic din spectacolul naşterii unei personalităţi. „Liderii” s-au dat la fund, iar cei care fac figuraţie nu şi-au depăşit condiţia de figuranţi.

Va fi poate o surpriză pentru mulţi această descoperire, dar noi nu avem politicieni. Nu avem oameni cu o carieră politică, oameni care să-şi construiască, metodic, această carieră. A nu se confunda cu carieriştii! Carieristul profită din politică. Pe când politicianul care îşi construieşte metodic o carieră profesională vede în activitatea sa un scop, nu un mijloc de a obţine (alt)ceva. Politica autentică e o meserie, nu o sursă (suplimentară) de venit.

Un politician îşi construieşte cariera profesională atunci când meseria lui contează în modul cel mai direct pentru el. Dacă el vrea să obţină performanţe în domeniul său de activitate (ministerul educaţiei sau cel de externe, preşedinţia ţării sau preşedinţia unei comisii), dacă succesul contează în sine, nu ca „misiune de partid”, nu ca punctaj electoral, nu ca sursă de venit, atunci e pe calea cea bună.

Dar dacă politica e (doar) o sursă de prosperare personală, dacă el e un ostaş al partidului şi îndeplineşte tot ce îi porunceşte partidul (de la secretar comsomolist la preşedinte de sindicate; de la responsabil de agricultură la responsabil de ţară; de la şef de partid la Chişinău la şef de partid la Duşanbe; de la guvern la primărie; de la ministerul economiei la conducerea parlamentului etc.), atunci nu mai vorbim de carieră politică, ci de carieră partinică. Or, cel care evaluează eficienţa e şeful de partid, nu societatea. Pe când politicianul îşi doreşte performanţe aşa cum şi le doreşte orice meşter din orice (alt) domeniu: ceva ce nu s-a mai făcut [atât de bine] până la el. Ceva pentru care colegii l-ar admira, superiorul ar vrea să-l concedieze, iar profesioniştii (concurenţii) ar muri de invidie.

Îmi plac la nebunie profesioniştii. Aş putea să pierd zile întregi urmărind cum îşi construiesc, piatră cu piatră, opera, sau cum discută înde ei despre secretele meseriei. Nu contează în ce domeniu sunt. Fie ei preoţi, instalatori, fotbalişti, măturători sau pianişti, mă unge la inimă orice lucru bine făcut. Şi mă irită stridenţele amatoriste. În acest sens, nu le-a mers (cu spectatorul) mai ales politicienilor (ca şi artiştilor sau vedetelor TV): ei sunt la vedere. Impostura e la suprafaţă. Nu avem oameni de ţinută. Regele e gol!

Tot ce am scris aici e despre evenimentele din PMAN, e despre protestul DA? Şi da, şi nu. Revolta populară (doar) m-a pus pe gânduri. Am început a cerceta spectrul nostru politic şi nu am observat pe nimeni care să-şi construiască o carieră politică. „Politicienii” noştri sunt fie profitori, mai mari sau mai mici; fie „soldaţi” ai partidului, buni de orice funcţie (şi trăind din „soldă”), fie… angajaţi ocazionali, rugaţi să onoreze vreo funcţie. Dacă aţi observat cumva (şi eu nu) micii noştri Churchill, Havel, Lincoln, vă rog să-mi spuneţi. Bine, intermitent mai apare câte un Napoleon, dar de fiecare dată este unul caricatural: ambiţii mari, sete de mărire exagerată şi incompetenţă & impotenţă crasă.

Revoluţiile, în general, sunt fenomene regretabile, dar adesea inevitabile. Ele trezesc din amorţeală şi se întâmplă să genereze spiritele necesare. Apropo de viitorul RM (după „maidanul” nostru). Fie că lumea va alege eventuale forţe politice noi, fie că va vota exact aşa cum a făcut în noiembrie trecut, rezultatul oricum va fi altfel. Nici măcar partidele de la guvernare nu vor mai fi aşa cum sunt ele acum. Iată de ce revoluţiile sunt uneori nu numai inevitabile, ci şi necesare: ele schimbă lumea. Şi schimbă percepţia asupra lumii.

Dacă nu era criza, cum am fi observat că nu avem politicieni?

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)