A-POLITICE // De la e-revoluţii la e-guvernare

MIRCEA-V.-CIOBANU

Până la e-guvernare, noi am avut e-revoluţii. Dacă vă mai amintiţi (e chiar istorie!), prima Revoluţie Twitter (cu revolte provocate şi dirijate prin reţele) s-a produs la Chişinău. Au urmat, pe modelul „nostru” tehnologic, revoluţiile din Iran, Tunis, Egipt, Euromaidanul din Ucraina… Trăim timpuri postmoderne, ce să mai vorbim! Aici realul şi virtualul se împletesc în acelaşi fir al existenţei.

Suntem, se pare, şi primii care conducem ţara şi facem politică pe reţele. Ce ţi-i e-guvernare, acolo încă trebuie să asiguri funcţionalitatea sistemului şi veridicitatea bazei de date. La noi toată e-politica se face pe Twitter, Facebook, Yandex şi Odnoclassniki. Lumea normală se relaxează pe reţele, bârfeşte (că acesta-i sensul Twitterului), face schimb de cărţi, secrete de pescărit şi de sfaturi culinare. Noi acolo muncim. Guvernăm şi, respectiv, protestăm, tot aici (sic!).

Miniştrii şi primarii noştri scriu rapoarte de activitate pe Facebook! Tot aici comunică (şi se comunică, vorba lui Vianu) liderii politici şi parlamentarii: în legislativ discuţiile sunt inutile, de vreme ce deciziile se iau – apriori – în altă parte. Am fi naivi să ne imaginăm că deputaţii ar discuta în plen (sau în comisii) şi cineva, convins de oponent (de argumentele acestuia!), şi-ar schimbă decizia! O entitate obscură din filmele Fantasy – numită mai sus: „în altă parte” – conduce guvernul şi poporul şi se adresează acestuia cu mesaje tot din subteranele FB!
Da, liderul ascuns al naţiunii coordonează (de) pe reţele! Cam aşa conducea poporul dornic de dreptate Vladimir Ulianov-Lenin: expediind mesaje „mobilizatoare”, din coliba lui de la Razliv. Iată de unde ideea de e-guvernare à la Chişinău!

În acelaşi spaţiu ocult, toată oastea fidelă guvernării e angajată plenar în discreditarea oponenţilor. O angajare dizgraţioasă, ba chiar scârboasă de-a binelea. Or, să critici guvernarea e o practică obişnuită şi explicabilă, dar să arunci căldări de dohot în opozanţii şi jurnaliştii care ţi-au deranjat stăpânul, e descalificant. Dar ce vorbesc eu de etică, atunci când în joc sunt puse tehnologiile! Apropo, Ministerul Economiei încă nu a inclus meseria de trol în lista profesiilor? Păcat! Este o meserie ca oricare alta, are criterii de performanţă, are stahanoviştii ei, recordurile în postări etc. Întrebat ce job are, omul nu s-ar eschiva, ar declară simplu: lucrez trol la agenţia „Floarea cu colţi”. Şi totul ar fi clar, din prima.

Tehnologiile repară imediat situaţia, atunci când lucrurile se adumbresc indefinibil. Or, e-guvernarea noastră (poate, pentru a nu crea confuzii, ar trebui s-o numesc e-coordonarea?) este plină de surprize. Nici adepţii, nici slujitorii ei nu-i cunosc resorturile şi scopurile adevărate. Observaţi cum se bâlbâie reprezentanţii oficiali ai puterii atunci când sunt întrebaţi de relaţiile lor cu „coordonatorul executiv”. Se eschivează, neagă orice legătură, se jură că n-au nimic în comun cu acesta. Şi că acesta nu are nimic în comun cu guvernarea. Ei nici nu-şi închipuie că îşi ofensează patronul! Or, acesta vrea să se ştie cine e-guvernează cu adevărat!
Iată de unde aceste discursuri fără echivocuri din subterană (în care se dă de înţeles că politica şi politicienii sunt de rahat, că doar el, zeul suprem ştie ce e de făcut), transmise prin bloguri şi reţele: lumea trebuie să cunoască cine e zeul ascuns, cum ar zice Mihai Cimpoi. Deus otiosus, cum i se spune în latină (zeul care se odihneşte, nu zeul odios, cum aţi presupus voi).

…Vladimir Nabokov, celebrul scriitor rus, explica fenomenul prăbuşirii Rusiei: ea a fost nenorocită de doi „Ilici”, Vladimir Ilici Lenin şi Ilia Ilici Oblomov. Adică de o idee socialistă care „a cuprins masele” şi de trândăvia criminală a celor care trebuia să administreze economia şi cultura ţării: aristocraţia ei. Elita.

Când vom deplânge prăbuşirea ţării şi a „parcursului european” (cu revenire, în consecinţă, la situaţia iniţială, de acum un sfert de secol), vinovaţi vor fi doi: vreun Dodon-Usatîi, speculând din plin gafele guvernării, dar – în primul rând! – guvernarea însăşi, sau cine e responsabil de ea.
Apropo, dincolo de simpli prim-miniştri, speakeri, preşedinţi şi coordonatori executivi, cine e responsabil de acest „e-sistem”?

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)