A-POLITICE // Darurile otrăvite ale socialiştilor

Tot ce ni se întâmplă e voinţa poporului. Sciziunile şi derapajele orwellene/ kafkiene nu se produc în vreo minte bolnavă a nu ştiu cărui răufăcător. Ele se nasc sub aceleaşi pălării care altă dată se revoltă. Lumea „bună”, contrariată de ascensiunea socialiştilor, cade uşor pradă capcanelor acestora.

De data asta, complicii socialiştilor au fost infailibilii democraţi şi liberali de la Curtea Constituţională. Sistemul de închiriere a manualelor pentru clasele gimnaziale a fost declarat neconstituţional (apărarea şi educaţia fiind domeniul PL, aici sfera de protecţionism a patronului executiv, probabil, nu se extinde.). Lumea triumfă: părinţii nu vor mai plăti pentru manuale!

Fals! Vor plăti şi încă… foarte constituţional! Noţiunea (cam vagă) „învăţământ (obligatoriu) gratuit” nu înseamnă fără bani! Pentru educaţie plăteşte contribuabilul, chiar dacă noi zicem că „plăteşte statul”. Ultimele două decenii, pentru chiria manualelor au plătit părinţii unor elevi concreţi. De acum încolo, vom plăti cu toţii. Încă vreo douăzeci de milioane anual, puse pe spinarea cetăţeanului. Scoase din aceeaşi puşculiţă goală, din care vom achita şi miliardul furat. „Revoltându-se” de miliard, socialiştii storc, iată, alţi bani din popor. Asta – pe lângă datoriile Transnistriei, pe care (având în vedere că problema „integrării” e fără soluţie) tot guvernul le va plăti, din patrimoniul nostru. Fie în bani, fie cu reţele de gazificare. Ca să ni se închidă gazele, de oriunde ar veni.

Soluţia cu închirierea era salvatoare pe vremea cumplitei crize din anii 90 (când începuse reforma educaţiei). Fără ea, asigurarea cu primele manuale autohtone, editate prin concurs, ar fi fost imposibilă. Acest sistem a funcţionat perfect şi pe vremea democraţilor, şi pe vremea comuniştilor, şi când prim-ministru era Greceanîi (iar ministru al economiei – Dodon). Atunci toate erau constituţionale! Apropo, pe timpul sovietic, manualele erau „gratuite” (şi) din motive ideologice: manualele (unice, obligatorii) erau singurele purtătoare de „adevăr valabil”.

Plata pentru chiria manualelor  (40-60 de lei pentru un an de zile) era, pentru mulţi părinţi, singura contribuţie şi implicare a lor în educarea copiilor. Acum nici asta nu va fi. Nici măcar aceşti câţiva lei nu îi vor mai aminti părintelui că are copil la şcoală. La noi lumea mai crede că educaţia copilului este grija unei şcoli abstracte. Dar nici un „învăţământ gratuit”, fie şi fixat în constituţie, nu o vor face eficientă şi utilă copilului, dacă nu vom investi în ea.

Într-o abordare hermeneutică, CC citează fraza (sovietică) din Constituţie despre învăţământul gratuit. Apoi interpretează, cu de la sine minte, că „manualele sunt indispensabile” învăţării. Însă despre asta nu-i scris în constituţie! Caietele, echerele, riglele, compasurile, creioanele, gumele, pixurile – nu sunt indispensabile? Dar ustensilele pentru educaţia tehnologică, costumele de sport, instrumentele de calcul (de la beţişoare la calculatoare)?

Având în vedere că scopul subversiv al socialiştilor e să lase şcoala fără manuale, în cazul în care le va reuşi diversiunea, am putea vedea cât sunt acestea de „indispensabile” ! E uşor de presupus că, în urma reparaţiei constituţionale, în doar câţiva ani, manualele vor fi constituţional „indispensabile” educaţiei, dar obiectiv vor lipsi cu desăvârşire. Şi va fi curat constituţional, vorba poliţaiului Ghiţă Pristanda.

P.S. Dacă tot mergem pe scenarii din Kafka, să recitim Colonia penitenciară (nuvelă obligatorie pentru lectură fiecărui jurist, model perfect de „abordare constituţională”). Acolo ofiţerul care supraveghează execuţiile se auto-condamnă, conform regulilor aplicate punctual. Urmând exemplul, s-ar putea să vină într-o zi un [alt] hermeneut socialist, cu o [altă] sesizare: având în vedere că suveranul absolut al ţării e poporul (care, conform art. 2, din Constituţie, îşi exercită suveranitatea „în mod direct şi prin organele sale reprezentative”), iar CC nu este reprezentant al suveranităţii şi că „nici un [alt] act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică” (art. 7), Curtea ar examina sesizarea – cu Constituţia pe masă! – şi ar ajunge la verdictul logic: deciziile Curţii Constituţionale nu sunt constituţionale!

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)