A-POLITICE // Cine ia pâinea de la gura copiilor?

De ani buni, Uniunea Europeană ne ţine pe linia de plutire cu banii contribuabililor celor 28 de state. Benevol şi nesilită de nimeni, comunitatea europeană investeşte în noi. În pofida moştenirii lăsate de URSS, a înapoierii tehnologice şi a năravurilor rămase de la vechiul regim, UE pariază pe viitorul nostru. Pentru că îşi doreşte un vecin fără grave probleme economice, politice, sociale.

Europenii sunt mult prea mărinimoşi, mult prea îngăduitori şi concesivi cu noi. Dar derapajele s-au dovedit a fi prea evidente, ca să se înţeleagă: noi sabotam conştient. Reformele nu erau dificile sau imposibile – ele ne stânjeneau mişcările. Noi voiam să profităm, să folosim în scopuri personale banii comunităţii. Să cheltuim, nu să investim. Să avem o economie şi o justiţie la cheremul stăpânirii.

Dar răbdarea partenerilor de dezvoltare, de care am abuzat nepermis de mult, a detonat într-o rezoluţie dură. Nu ne-am ostenit s-o citim, nu ne interesa morala lor, voiam doar să ştim: ne mai dau bani sau nu. Ca să dăm sfoară-n ţară că europenii au luat pâinea de la gura copiilor!

Rezoluţia însă-i interesantă, pentru cine s-a ostenit s-o citească. Ni s-a pus în faţă o oglindă. Ni s-au arătat acordurile, obligaţiile, precondiţiile finanţării (semnasem, d.e., că „respectarea principiilor democratice, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale […] stau la baza politicilor interne şi externe ale părţilor şi constituie un element esenţial al prezentului acord”. Ni s-a adus aminte cum am ignorat recomandările Comisiei de la Veneţia, atunci când am insistat – împreună cu socialiştii din „opoziţia” euro-asiatică – asupra schimbării sistemului electoral. Ni s-a spus, punctual, cum justiţia noastră „reformată” a refuzat validarea unui scrutin câştigat net de reprezentantul opoziţiei (recunoscut de toţi participanţii la scrutin şi de observatori), pentru că rezultatul nu a convenit unui singur om.

Ni s-a amintit că, potrivit raportorului special al ONU, „în Moldova, apărătorii drepturilor omului şi jurnaliştii sunt victime ale unor campanii de stigmatizare şi se confruntă cu acuzaţii penale motivate politic sau sunt ameninţaţi ori de câte ori sar în apărarea vocilor disidente, în timp ce accesul jurnaliştilor la informaţii este restricţionat”. Consecutiv, Parlamentul European „îşi exprimă profunda îngrijorare faţă de deteriorarea şi mai gravă a standardelor democratice în Moldova; recunoaşte că decizia instanţelor, despre care s-a afirmat de mai multe ori că este influenţată şi dirijată politic, este un exemplu al acaparării statului şi denotă o criză foarte profundă a instituţiilor din Moldova”; „îşi reiterează îngrijorarea cu privire la concentrarea puterii politice și economice în mâinile unui grup restrâns de persoane, deteriorarea statului de drept” (inclusiv prin mimarea anchetării fraudei bancare) şi „îşi exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa de independență a sistemului judiciar, şi în special faţă de cazurile de justiţie selectivă folosite ca instrument pentru a exercita presiune asupra opozanților politici.”

Sabotarea reformelor şi a luptei cu corupţia, capturarea instituţiilor statului, deciziile arbitrare ale unor personaje obscure – toate au drept consecinţe directe hrana insuficientă a copiilor în grădiniţe, educaţia precară, administraţia ineficientă, drumurile proaste, relaţiile deficitare cu partenerii de dezvoltare şi un viitor incert.

Ca răspuns, liderul PD se răsteşte la instituţiile europene. Chemat la rampă, prim-ministrul face o declaraţie similară, descalificantă şi sinucigaşă, producându-se ca om de mingi al preşedintelui de partid. Plângându-se că Europa şi opoziţia ar fi lipsit copiii din grădiniţe de hrana de calitate! Iar peste o zi, decretând că „rezoluția votată de Parlamentul European este una incorectă” (sic!), premierul scrie un mesaj către UE în maniera jurnaliştilor de la Publika.

Temându-se de pierderea puterii pe cale onestă, refuzând reformele şi subordonându-şi justiţia, PD forţează un divorţ cu UE (şi o detaşare de monitorizarea internaţională). Cu consecinţe dezastruoase pentru cetăţeni. „Guvernarea”, (= partidul „de guvernământ” = liderul PD) încearcă să ne ia pe toţi (nu numai pe membrii partidului şi ai guvernului) ostatici în lupta lui contra lumii democratice.

Învestit la porunca liderului de partid, guvernul „tehnocrat” de azi nu are nimic în comun cu voinţa poporului, iar premierul este (doar) purtător de cuvânt al „preşedintelui PD” (o convenţie şi asta”). Adică al persoanei particulare despre care partenerii de dezvoltare sugerează că ar întruchipa „un exemplu al acaparării statului şi denotă o criză foarte profundă a instituțiilor din Moldova”.

În concluzie: sabotarea reformelor şi a luptei cu corupţia, capturarea instituţiilor statului, deciziile arbitrare ale unor personaje obscure – toate au drept consecinţe directe hrana insuficientă a copiilor în grădiniţe, educaţia precară, administraţia ineficientă, drumurile proaste, relaţiile deficitare cu partenerii de dezvoltare şi un viitor incert.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu