A-POLITICE // Apa trece, pietrele rămân // Mircea V. Ciobanu

MIRCEA-V.-CIOBANUS-a spart cerul. Ne-au luat apele. Pe unii i-a luat şi gura pe dinainte. Vara debutase cu inundarea străzilor capitalei şi, după unii, cu „spălarea banilor BERD”, odată cu şuvoaiele de pe străzile nou reparate. S-a exagerat, bineînţeles, cu critica (reparaţiile nu garantează rezistenţă în faţa calamităţilor). Dar încă mai deocheate au fost ripostele.

Gura spartă a lumii a bătut apă în piuă, „comentând” – ca moldovenii – căsătoria fotomodelului Xenia Deli. Nu am înţeles niciodată (nici măcar în cazul rudelor): cum să te revolţi că cineva se căsătoreşte? Fotomodelul avea un onorariu destul de bun, fără contribuţia mirelui (contestat de „opinia publică”, pentru că-i egiptean, în vârstă şi bogat). Onorariu plătit pentru sesiunile foto (care îi solicită, pentru a se menţine în formă şi a-şi păstra jobul, sacrificii, efort, consecvenţă). Ş-apoi fata nu se prostituează, se căsătoreşte! Îi place viaţa frumoasă? Cui nu-i place? Vreţi să facem un inventar al tuturor femeilor (şi al tuturor bărbaţilor!) care s-au căsătorit „din interes” (financiar, politic, carierist) etc.?

În toată săptămâna nu am auzit vocea majorităţii guvernatoare (i-o fi luat apele puhoiului?). Dar şi fără ei continuă să curgă multă apă de ploaie în parlament. Cap de afiş a fost sfârâiacul cu serialul de moţiuni simple, iniţiate de socialişti. Pe de o parte e un mod de aflare în treabă. Pe de alta, se mizează pe efectul picăturii chinezeşti (apă, şi ea). Lipseşte însă elementul surpriză. Şi e prea transparentă ura politică: mai întâi, sunt chemaţi la interogatoriu miniştrii liberali (ca să nu se supere Coordonatorul?). Deci nu grija pentru popor contează, ci rivalitatea geopolitică. Or, catastrofa porneşte de la economie, finanţe, justiţie, nu de la armata noastră, cvasiinexistentă.

Iar în acest timp, în Transnistria se toarnă generos apă tare, acidulată, la moara războinică a separatismului. Citez de pe site-ul Europei libere: „Presa de la Tiraspol relatează că vineri militarii ruşi dislocaţi în Transnistria au început o nouă tură de aplicaţii, de data aceasta pentru aruncători de grenade. „Militarii vor exersa distrugerea cu grenade moderne a tehnicii blindate, precum şi a forţei vii a duşmanului. Vor fi utilizare peste 20 mii de muniţii”, anunţă serviciul de presă al Districtului militar de Vest al armatei ruse.” Iar noi ne plângem de „invazia americanilor”!

Marea tragedie a săptămânii s-a produs în raionul Cantemir. Helicopterul SMURD s-a prăbuşit împreună cu cei patru membri ai echipei de urgenţă. Medicii şi piloţii, victimele acestei tragedii, sunt eroii luminoşi ai acestui timp înnegurat şi tulbure. Un simbol al fraternităţii dincolo de politici şi de contexte (istorice şi geografice). Este emblematică fapta lor de eroism uman, de sacrificiu întru salvarea vieţii. E sinceră durerea oamenilor. Şi e total ipocrită analogia făcută de primarul capitalei (dus cu pluta, la modul cel mai evident) între ploaia care „a înecat un elicopter SMURD” şi cea care i-a înecat oraşului străzile (şi lui – minţile).

În contextul unor aberaţii – pe toată linia – a politicienilor şi a politicaştrilor, pe fundalul unor manevre militare organizate de Rusia în Transnistria, aceşti patru cetăţeni români – pe nume Mihaela Dunea, Gabi Sandu, Doru Gavril şi Voicu Şocaie – sunt o certitudine, un reper. Fraţi, în supremul sens al cuvântului. Eu nu sunt adept al frazelor pompoase şi cu atât mai puţin al statuilor, dar dacă vrem să avem un adevărat monument al Recunoştinţei şi al Reîntregirii noastre prin sânge (întru salvare, nu întru cuceriri!), el trebuie ridicat în memoria acestor eroi şi martiri (iată cazul rar când aceste două cuvinte se asociază perfect). Cu condiţia (estetică) să nu fie un obiect de kitsch şi cu condiţia (etică) să nu servească drept umbră unor profitori politici.

Tot în aceste zile am aflat că suntem o ţară cu o descreştere catastrofală a populaţiei. Dacă este adevărat, înseamnă că populaţia noastră e spălată de apele hazardului politic şi geopolitic, că însăşi fiinţa noastră este apa, ce curge pe o vale a sâmbetei…

Şi atunci care sunt pietrele ce rămân?

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)