A-POLITICE // „Alianţă” cu Partidul Democrat?

Acum o lună-două (când socialiştii încă negociau, în paralel, pe două fronturi: Igor Dodon cu Vladimir Plahotniuc, iar fracţiunea PSRM – cu ACUM ), aş fi putut paria că democraţii şi socialiştii vor face – ei şi nu alţii – o alianţă de guvernare. Dacă nu le-ar fi ieşit nimic, mai curând aş fi admis (aş mai fi pariat o dată) că vor fi anticipate. Alianţa dintre socialişti şi ACUM mi s-a părut întotdeauna cea mai improbabilă variantă. Şi, sincer vorbind, deloc nu am admirat afacerea. O mai privesc şi azi cu suspiciune. Doar că e normal să apreciez faptele „conjuraţilor”, nu declaraţiile.

Făcând abstracţie de preferinţe, de vise şi dorinţe, am acceptat soluţia, ca pe una optimă în context, acceptând şi explicaţiile de rigoare ale celor implicaţi. Că alianţa nu este una foarte simplă ne-o dovedesc atât declaraţiile dinaintea creării acestei coaliţii, cât şi unele nemulţumiri personale ale unor deputaţi „aliaţi”. Dar şi propriile nedumeriri. Nu mi-a plăcut nici votul lui Andrei Năstase la APCE, nici declaraţia lui Nicu Popescu despre „războiul civil” din Transnistria. Doar că aici aş face două mici paranteze explicative.

Nu votul lui Andrei Năstase a decis revenirea Rusiei în APCE. Au contribuit la „repunerea ei în drepturi” majoritatea ţărilor europene. Inclusiv (aici vă rog să fiţi atenţi!), Guvernul Filip, prin vocea reprezentantului ministerului nostru de externe la Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, întrunit la Helsinki pe 17 mai curent, comitet care a pregătit convocarea APCE din iunie. De ce nimeni nu s-a revoltat că delegaţia moldovenească (a Guvernului „proeuropean” şi „antirusesc” Filip!) nu a respins proiectul, aşa cum au făcut, în acea zi (deci până la guvernul Sandu!), delegaţiile balticilor, ale Regatului Unit, Ucrainei, Georgiei şi Poloniei? Unde era atunci „grija” noastră pentru vecinii ucraineni? Unde ne era „solidaritatea”?

Nici gafa verbală a lui Nicu Popescu nu e formula care dă cea mai bună definiţie a războiului din Transnistria. Dar diplomatul a recunoscut greşeala (deci nu era vorba de o convingere), cu atât mai penibilă cu cât e bine cunoscută strategia Rusiei şi a nostalgicilor după URSS de a menţine fostele colonii sub influenţa vechii metropole prin crearea de zone separatiste (în Georgia, în Azerbaidjan, în Ucraina, în Moldova). Dar nu trebuie să negăm – dimpotrivă, trebuie să ţinem cont şi de acest aspect, dacă vrem să remediem situaţia – că Rusia a alimentat şi un război civil, o confruntare dintre moldovenii de ici şi de dincolo, dintre ruşii sau ucrainenii de ici şi cei de dincolo. Asta a fost diversiunea. Şi drama, pentru noi. Odată şi odată trebuie să punem faţă în faţă oamenii care s-au confruntat. Ignorând acest aspect, războiul nu se va încheia vreodată.

Dar parantezele mele nu şterg nimic din vina miniştrilor numiţi mai sus. Se mai adună, câte puţin, şi alte eşuări ale noii guvernări (ale noii coaliţii). Iar lumea, ca niciodată, alimentată şi de batalionul propagandistic al vechii guvernări, e cu ochii pe politicienii din noua generaţie, căutându-le cusururi şi noduri în papură cu migală şi cu un soi de insistenţă agresivă.

Nimic însă nu trebuie să oprească reformele iniţiate. Aş zice că noua echipă de politicieni este condamnată să facă fapte bune. Guvernarea actuală mai are la dispoziţie câteva săptămâni, ca să reuşească nu doar să-şi anunţe reformele, ci să şi demonstreze, în fapte, eficienţa lor. Ca niciodată, ziceam, lumea e cu ochii pe ei. Ca niciodată câmpul din jurul lor e minat. Eu i-aş îndemna, în aceste condiţii limită, fără căi de retragere, să continue, insistent, forţând nota şi, mai ales, forţând anumite rezultate vizibile. Dar şi fiind atenţi la impact.

Între timp, oponenţii politici (democraţii) le pregătesc deputaţilor blocului ACUM o ofertă. La modul cel mai serios. O propunere de „alianţă proeuropeană”. Sigur că, timizi din fire, obişnuiţi numai cu negocieri discrete – vezi cum a negociat Plahotniuc cu Dodon – aici democraţii au cedat „iniţiativa” unui grup de „oameni de cultură, semnatari ai Declaraţiei de Independenţă” ş.a.m.d.. Simplu spus, deputaţilor blocului ACUM li se propune să-şi părăsească actualii aliaţi socialişti (cei care au acceptat să voteze Guvernul Maia Sandu, care au acceptat să voteze legile şi hotărârile anticorupţie etc.). Motivul? Cică socialiştii oricum vor reveni, cu prima ocazie, la planurile lor pro-moscovite şi guvernul oricum va pica. Simplu spus: de vreme ce totuna socialiştii îi vor trăda, de ce să nu trădeze acumiştii primii?

Acum, ca această propunere să fie, probabil, încă şi mai simplu de înţeles ca ofertă, a fost difuzată nu doar în presa discret PDM-istă, ci şi pe toate canalele holdingului. Era chiar bizar să o asculţi vociferată de însăşi zoiniţa regimului defunct, chiar de lângă depozitul de noroi, aruncat şi azi – concomitent cu această propunere (sic!) – asupra deputaţilor blocului ACUM. Şi asupra noii guvernări. De ce să te uneşti tu, democratul cu grijă pentru popor, cu cei pe care îi defăimezi, de ce te legi, tu, imaculatul, cu indezirabilii? Ce va înţelege bietul spectator-consumator de „ştiri” marca PD?

Bine, să admitem că televiziunile lui Plahotniuc nu sunt parte a departamentului ideologic al PD (deh, ele ar fi cică „presă liberă” şi cârcotesc din plăcere proprie). Dar dacă fracţiunea PD chiar doreşte lucrurile expuse în acel apel, atunci semnatarii acestuia ar trebui să-şi modifice accentele şi să-l readreseze… conducerii PD, care, la rându-i să promită: „Fracţiunea PD se obligă să voteze toate legile anticorupţie şi cele care contribuie la reformarea procuraturii şi a sistemului de justiţie, bla bla bla… Fracţiunea se angajează să nu voteze demisia Guvernului Sandu, în cazul în care socialiştii vor încerca să-l debarce.” Şi atât. Adică, de vreme ce deputaţii PD sunt gata să susţină „guvernul minoritar” al Maiei Sandu, să-l protejeze de eventuale trădări ale socialiştilor, nu au decât să-l susţină! Şi să nu accepte niciodată o eventuală propunere a socialiştilor (în cazul în care temerile s-ar adeveri) de a debarca acest guvern!

Ergo: „scrisoarea deschisă a oamenilor de cultură” adresată blocului ACUM (cu propunerea „să iasă din coaliția parlamentară cu PSRM, iar Partidul Democrat din Moldova să susțină guvernul minoritar PAS-PPDA pentru realizarea reformelor care ar garanta vectorul proeuropean al țării noastre”) trebuie readresată fracţiunii PD (dar şi televiziunilor holdingului Plahotniuc) cu îndemnul: „Încetăm calomniile, acceptăm democratizarea societăţii, eliminarea corupţiei şi susţinem necondiţionat guvernul Maia Sandu şi reformele proeuropene ale deputaţilor Blocului ACUM!”.

Şi punctum.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu