A început aventura râzând, dar a sfârșit-o plângând 

Larisa e o femeie extraordinar de interesantă. Pe cât de ambițioasă, pe atât de sensibilă. Interesanți sunt și părinții ei care locuiesc la țară și care sunt foarte creativi și pozitivi. Mereu găsesc soluții și văd lucruri noi acolo unde alții nu le observă. Nu se văicără, nu se apleacă la greutățile vieții. Sunt plini de energie și știu să se bucure de clipă.

Crescută într-o atmosferă liberă, creativă, de la ei a învățat Larisa să nu se lase descurajată, să nu-și plângă de milă, dar să vadă în orice situație jumătatea plină a paharului. Și-i mai place Larisei să se îmbrace frumos, să-și exprime feminitatea prin haine. Ea vede în felul cum te îmbraci un mod de comunicare. Își confecționează singură hainele…

Încerca să se prefacă, dar nu-și putea desprinde privirea de la ea

Nu împlinise 25 de ani când l-a cunoscut pe Iurie. Multe fete și băieți de vârsta ei mai stăteau pe „capul” părinților, dar ea era deja bine pusă pe picioare. De la 20 de ani devenise proprietara unui butic de articole vestimentare în Piața Centrală a orașului și reușise, ajutată de părinți, să-și cumpere un apartament cu două odăi. Printre accesoriile puse în vânzare în butic erau și rochii confecționate de mâna ei, care se bucurau de atenția cumpărătorului. Iurie muncea atunci la o Agenție Imobiliară și venise cu logodnica sa la butic. Căutau o rochie elegantă pentru cununia religioasă. Larisa le-a arătat câteva modele, spunându-le că pentru acest moment deosebit are acasă o rochie neterminată. Logodnica a dorit s-o vadă.

Seara s-au întâlnit. Rochia cu imprimeuri naționale era minunată și s-a așezat perfect pe silueta clientei. În timp ce croitoreasa, îmbrăcată într-un capot mulat de culoare albă, o rotea și îi mai făcea câte o însăilătură pe ici, pe colo, Iurie a simțit că i se taie respirația. Încerca să se prefacă, să nu dea importanță, dar nu-și putea desprinde privirea de la silueta Larisei, atât de armonios închegată, de la ochii ei frumoși, care l-au fixat într-un moment. Inima îi șoptea că o dorește, că e gata să facă orice pentru a o cuceri, dar mintea îl îndemna să fie bărbat echilibrat, să nu se lase pradă sentimentelor. Oricum, nu era în apele lui. Peste două zile au revenit în casa croitoresei să ia rochia gata. Iurie o privea pe sub sprâncene pe Larisa. Ea nu bănuia nimic și nici nu știa că peste un an între ea și el se va înfiripa o poveste de dragoste, care, după alți 25 de ani, avea să-i sfâșie și să-i pustiască inima.

Duceau o viață binecuvântată

Dar până a ajunge departe, să depănăm firul poveștii de aproape. La câteva luni după cununia religioasă a lui Iurie cu logodnica sa, o tragedie cumplită s-a abătut peste acest cuplu. Tânăra soție a murit mușcată de un câine turbat. Ciudatul accident a avut loc în gospodăria bunicilor lui Iurie. Victima a fost mușcată la picior printre gard de câinele vecinilor. Femeia nu a dat importanță mușcăturii. Peste o lună, când s-a adresat la medic, era deja târziu. Câinele fusese turbat și murise în aceeași zi după incident. Iar femeia, infectată cu rabie, a murit la spital.

După praznicul de 40 de zile, Iurie a început să-și tot facă drum prin Piața Centrală ca să mai tragă cu ochiul spre buticul Larisei, s-o privească de la distanță. Nu avea nici poftă de mâncare, nici spor la lucru. Ajunsese s-o iubească doar privind-o. Apoi a început să treacă pe lângă butic, s-o salute și să-i lase zilnic câte un trandafir. Într-una din zile, i-a povestit Larisei despre moartea soției. Și așa, de la o zi la alta, cu o floare, cu o vorbă bună, Larisa avea să se îndrăgostească de el până peste cap. S-au căsătorit peste un an de la moartea fostei ei cliente și a fostei lui soții. Duceau o viață frumoasă, binecuvântată. Se iubeau. Cele două gemene, venite pe lume după trei ani de căsnicie, le luminau casa și sufletele cu inocența și candoarea lor. Se mulțumeau cu tot ce aveau, înțelegând că în viață există un echilibru între ceea ce primești și la ce trebuie să renunți.

Anii treceau, fetele creșteau. Creșteau și bucuriile pe care le aduceau ele părinților prin reușita la învățătură, prin performanțele pe care le înregistrau ca dansatoare într-o formație de dans modern. La absolvirea liceului, surorile gemene pe lângă faptul că dansau strălucit, știau să cânte la chitară, pian, erau fascinante în discuțiile pe care le întrețineau nu doar cu semenii, dar și cu oameni de diferite vârste. Cu încredere în propriile lor forțe, au pășit în viața studențească la Universitatea de Medicină.

Amanta și declinul

După plecarea fetelor de acasă, Larisa și Iurie își vedeau de treabă cuprinși de nostalgie. De la o vreme relația dintre ei a început să se răcească. Iurie nu-i mai oferea soției gesturi de tandrețe ca înainte, motivând mereu că e obosit. Devenise mai distant. Folosea parole pentru telefonul mobil. Era prins într-o enigmă pe care Larisa încerca să o dezlege, dar nu reușea. Nu știa și nici nu bănuia că soțul ei își găsise o amantă, că uitase de vorba lor, repetată de atâtea ori: „Familia e ceva sfânt”. Când avea de gând să înnopteze la amantă sau mergea cu ea în călătorie, Iurie zicea că pleacă în deplasare. Când se reținea în pat cu ea, zicea că s-a reținut la serviciu. Și Larisa îl credea.

A ținut el cât a ținut aventura sub control, dar până la urmă a pierdut controlul. Fără să se gândească la consecințe, a acceptat să meargă cu amanta la o nuntă. Iar la nuntă ca la nuntă: invitați din partea mirelui, a miresei, a nunului. Și iată că printre cei veniți cu nunul erau și două patroane de butic, vecine de piață cu Larisa. După priviri, zâmbete, gesturi, după felul cum dansau cei doi, vecinele Larisei au înțeles că sunt îndrăgostiți. Crezând că Larisa are cunoștință despre aventura soțului, a doua zi au început să-i povestească cum dansa Iurie cu amanta, cum a sărutat-o fierbinte la „Periniță”, cum o atrăgea spre el și o săruta mereu pe păr, cum își apleca din când în când capul pe umărul ei…

La auzul acestor vorbe, Larisa a încremenit ca lovită de trăsnet. Nu-i venea să creadă că este adevărat ce spun vecinele. Seara, la cină, a adus vorbă de nunta cu pricina. La început Iurie a încercat să nege, să se jure că nu a înșelat-o niciodată, dar când Larisa i-a amintit de toate gesturile tandre oferite amantei pe tot parcursul petrecerii, când i-a spus că are martori care pot să confirme, bărbatul a recunoscut că deja de câțiva ani avea o relație de taină cu această femeie, care așteapta un copil de la el, un băiețel. Rafinată, elegantă și tacticoasă, Larisa care nu se gândise niciodată să divorțeze, i-a replicat foarte calmă: „Dacă aș fi știut acum 25 de ani că o să ajung într-o asemenea situație, cred că nu m-aș mai fi căsătorit cu tine”. Și tot cu calm, a început să-i adune lucrurile. Apoi a scos gențile în coridor și i-a zis cu răceală: „Ia-ți bagajele și pleacă frumușel la ea!”.

El nu dorea să divorțeze și încerca s-o convingă să nu se grăbească, să-i mai dea o șansă. Dar Larisa nu a bătut în retragere și nu-i pare rău de pasul făcut. Este ferm convinsă că, într-o căsnicie, într-o adevărată familie, aventuri amoroase nu trebuie să existe. Pe fostul soț îl consideră un laș. Laș îl consideră și fiicele, care nu vor să-l recunoască de frate pe copilul venit pe lume dintr-o relație extraconjugală.

Bineînțeles, Larisei nu i-a fost ușor. Cu sufletul plin de melancolia trecutului, a dat buticul în chirie și a plecat peste hotare, unde muncește de cinci ani. Experiența prin care a trecut o vede ca sursă de inspirație la noul loc de muncă, unde poate evolua în calitatea ei de agent vânzări într-un supermarket. Iurie, care credea că relația cu amanta se bazează pe o dragoste curată, s-a înșelat. Până la urmă, după ce a născut, femeia i-a dat papucii, s-a întors la primul ei soț. Acum bărbatul își plânge de milă. A pierdut drumul și nu găsește nici cărarea.

The following two tabs change content below.
Nina Neculce

Nina Neculce

Nina Neculce

Ultimele articole de Nina Neculce (vezi toate)