A îmblânzit un meşteşug de peste ocean

 

Ludmila şi Mihai Apostol

A descoperit o nouă tehnologie de prelucrare a lemnului în 2007, pe când era în Spania. Deşi are studii în domeniul IT, în prezent are un atelier în Chişinău şi este autorul a sute de exponate unice din lemn

După trei ani de muncă în străinătate, nu a mai putut să-şi stăvilească dorul de casă. Nu s-a putut adapta la cultura, societatea şi nici chiar la bucătăria spaniolă. Chiar dacă avea un salariu mai bun ca în Moldova, Mihai împreună cu soţia Ludmila au decis să se întoarcă la baştină, unde, în afară de munca de bază în domeniul tehnologiilor informaţionale, s-a dedicat pasiunii sale pentru lemnărie.

Pentru prima dată s-a apropiat de strung la vârsta de opt ani. Tatăl său, Gheorghe, l-a învăţat să facă decoraţiuni pentru uşi. Aveau în Abaclia, Basarabeasca, un atelier industrial unde primeau comenzi de la oamenii din împrejurimi pentru scaune, uşi, rame pentru geamuri. Ulterior, Mihai a absolvit şcoala şi Universitatea Tehnică din Moldova. A devenit un bun specialist în domeniul IT şi a obţinut un job bine plătit în Spania.

Inspirat de meşterii americani

Pasiunea sa pentru prelucrarea lemnului nu l-a părăsit nici printre străini. Şi-a cumpărat un strung mic, pe care l-a montat în apartamentul din Spania, strung la care lucra în timpul liber. „Doream să fac ceva deosebit, dar încă nu ştiam ce. Nu voiam să repet ceea ce făceau deja meşterii populari ori să-mi reduc activitatea la confecţionarea obiectelor de mobilier. Din întâmplare, am descoperit site-ul Asociaţiei de woodturning din SUA. Am fost uimit. Am văzut nişte obiecte unicat de decor confecţionate prin metoda segmentării lemnului. Lucrări similare, dar mult mai fine, am descoperit la unii meşteri japonezi. Fiind matematician de profesie, am înţeles că aş putea realiza aşa ceva. Iniţial, am încercat să descopăr subtilităţile acestui meşteşug şi ulterior să elaborez propria-mi metodă”, spune Mihai.

„Nu ştiam ce va ieşi”

Tehnica prelucrării lemnului prin metoda segmentării este relativ nouă, descoperită acum 30 – 40 de ani, odată cu apariţia unor strunguri mai moderne şi a unor adezive de mai bună calitate. Lemnul se taie în zeci şi sute de cubuleţe, apoi se încleie şi se confecţionează obiectul conform schiţei preconizate. „Am elaborat schiţa obiectului. Am efectuat calculele, de câte piese e nevoie, din ce lemn trebuie să fie ornamentul în funcţie de culorile acestuia, câte piese sunt necesare pentru ornament etc. Le-am secţionat şi am început să le lipesc cu un adeziv de calitate. Lucram încordat, încă nu ştiam ce va ieşi”, ne spune Mihai. Primul obiect confecţionat de el a fost o farfurie cu forme mai puţin perfecte, dar, pentru că a depus un mare efort, a rămas satisfăcut de munca sa.

O vază din 12 000 de bucăţi

David, curios ce face tata

În timp, s-a perfecţionat, iar lucrările sale au început chiar să le depăşească prin măiestrie pe cele ale meşterilor americani. „Am atins performanţa de a mărunţi la maximum lemnul. Cu cât îl secţionezi în mai multe detalii, cu atât lucrarea e mai fină, dar e şi mai greu de realizat”, spune meşterul.

Pentru o vază de 43 de cm, care se înscrie perfect printre celelalte obiecte de mobilier din casă, a secţionat lemnul în 12 mii de pătrăţele. Vaza, decorată cu un ornament cu struguri, asemeni celor de pe ii, împrumutat de la arhitecta Ioana Corduneanu, din România, i-a uimit nespus prin fineţea lucrării şi frumuseţe pe rudele şi prietenii săi. Pentru a realiza ornamentul a folosit lemn de frasin, lemn de mahon, padauk şi wenge. Nu foloseşte vopseli pentru lucrări. „Am un prieten care are un atelier în Sankt Petersburg. Lucrează cu lemn exotic, scump. A văzut lucrările mele, i-au plăcut şi, în mod regulat, îmi trimite bucăţile de lemn rămase în atelierul său”, mai spune meşterul.

Util versus frumos

Mihai îşi realizează lucrările în timpul liber. Vaza cu struguri a realizat-o în circa 100 de ore, pe parcursul a trei luni. „Mulţi îmi reproşează: nu ai cu ce te ocupa, e o obsesie?! La ce folosesc vazele tale dacă nu poţi turna apă în ele? Chiar şi mie îmi vine greu uneori să înţeleg de ce fac asta. Au fost cazuri când şi Ludmila, soţia mea, s-a supărat că acord puţin timp familiei. Văzând însă lucrările, a început să mă susţină întru totul. Ea este prima care apreciază ori critică o lucrare”, spune Mihai.

Despre vazele sale cu specific naţional, meşterul spune că sunt 99% obiecte de decor, care nu au nevoie nici de flori vii, nici de flori uscate, ele înfrumuseţează şi dau viaţă interiorului. Cu toate acestea, nu a ignorat reproşurile referitor la utilitatea lucrărilor sale şi în unele vaze de lemn a încorporat câte un vas de sticlă. Acestea, în sfârşit, pot fi folosite conform destinaţiei, ca vaze pentru flori.

După opt ani de muncă, prima expoziţie

După opt ani de lucru în atelier, Mihai a decis să participe recent la o expoziţie, şi anume la actuala ediţie a festivalului etnofolcloric Gustar. A fost una din puţinele curiozităţi ale acestuia. „Reacţiile m-au depăşit. Timp de două zile am trăit o stare de euforie. Am auzit multe aprecieri, de fapt, am cules roadele muncii mele de opt ani”, spune tânărul. Ceilalţi meşteri s-au interesat de unde e, că nu l-au mai văzut la alte expoziţii. Lucrările – vaze, farfurii, cutiuţe pentru bijuterii, chiar dacă unele la un preţ destul de piperat, erau întrebate. O vază a fost cumpărată de ministrul Sănătăţii.

„Chiar dacă mai vindem unele lucrări, această pasiune nu poate fi transformată într-o afacere care să-ţi asigure un venit permanent. E mai mult o activitate pentru suflet”, spune Mihai. Acum un an a devenit membru al Uniunii Meşterilor Populari, dar încă îi vine greu să se considere ca atare. „Mă consider încă un amator, un anonim, şi totuşi mă bucur că un american, văzând o lucrare de aceasta, va sesiza imediat ceva din specificul nostru naţional şi că am putut îmblânzi până la urmă acest meşteşug”, spune meşterul.

Svetlana COROBCEANU

 

The following two tabs change content below.