A fi prinţ nu este un vis, este o obligaţie

NOBILI // În primul rând, sunt moldovean, în al doilea rând – român

– Excelenţă, v-aţi născut în perioada României Mari, în Moldova, aţi locuit în Norvegia, apoi în Elveţia. Cum vă identificaţi?

În primul rând, sunt moldovean, în al doilea rând – român. Pentru mine Moldova se întinde pe ambele maluri ale râului Prut. Din cauza vitregiilor sorţii, am fost separaţi, iar acum în această parte a ţării locuiesc mai multe etnii. Eu însă nu fac diferenţă între moldoveni, ruşi sau alte naţionalităţi. Dacă omul este bun, este bun şi pentru mine.

– La vârsta de zece ani, aţi părăsit România. Cum a fost departe de ţară, într-un loc nou şi necunoscut pentru un copil?

La început a plecat tata, a mers pe jos de la Bucureşti până la Salzburg. Dacă tatăl meu rămânea în România, ar fi fost trimis la muncă silnică la Canal unde ar fi murit. Vărul lui a fost trimis la vârsta de 17 ani în carceră. Eu, cu fratele meu şi cu mama, care era norvegiană, am luat avionul, până în Norvegia, unde este paradisul copiilor. Te duci la şcoală de la ora opt dimineaţa până la două. La masă, eşti liber şi seara îţi faci lecţiile. În fiecare după-amiază, fie făceam atletism, fie jucam tenis.

– De ce tenis şi schi?

Tenisul mi-a plăcut pentru că părinţii mei jucau. Dar la acea perioadă nu erau aşa de multe terenuri de tenis. Iarna, practicam schiul.

– Jucaţi şi acum tenis?

Tenis de câmp, din când în când. Atletism nu mai fac, deoarece se practică până la 35 de ani.

– Povestiţi despre experienţa de repartizare a ziarelor din copilărie.

Deşi părinţii mei erau de viţă nobilă, ne-au învăţat de mici să apreciem valoarea banului. Am muncit pentru a câştiga banii de buzunar. Eu şi fratele meu Gheorghe mergeam de la ora cinci până la şapte să distribuim ziare. Din banii adunaţi le-am cumpărat părinţilor câte o pereche de schi. Mama şi tata ne-au cumpărat nouă schiuri, iar noi le-am făcut cadou, ca să putem pleca toată familia la munte. Dar aceasta nu a fost singura experienţă. În timpul facultăţii, am lucrat aproape un an la o benzinărie. Din banii câştigaţi mi-am luat prima maşină.

– Aveţi una din cele mai mari firme de produse cosmetice din Elveţia. Cum aţi intrat în această ramură?

Este o istorie lungă. Am urmat cursurile Facultăţii de Fizică Atomică din Lausanne. Chiar am lucrat pe un reactor acolo, când am susţinut diploma de licenţă. După absolvirea universităţii, am jucat tenis. Am fost printre primii 30 de jucători din lume. Am fost primul jucător al Elveţiei pe vremea mea şi unul dintre reprezentanţii ei în Cupa Davis, dar am refuzat să joc împotriva României!
Când am înţeles că nu voi putea ajunge în primii zece, pentru că eram prea bătrân, am lăsat acest sport şi am intrat în afaceri. Am deschis, împreună cu o parteneră, firma „Deesse”. Nu mă pricep la produse cosmetice, dar ştiu să motivez lumea. La ora actuală, firma are peste 12 mii de oameni care lucrează cu noi. Şi afacerea merge extraordinar de bine. Acum, băiatul meu Ştefan se ocupă de afaceri.

– Când v-aţi întors în România pentru prima dată şi cum a fost?

În anii ’70, am revenit pentru prima dată în România, cu echipa de tenis, aveam paşaport francez. Era o diferenţă enormă dintre amintirile pe care le aveam şi ce se întâmpla. În exil, părinţii ne povesteau mereu despre România şi vorbeam numai în română, chiar şi mama, care era norvegiană.

– Cum este viaţa unui prinţ, este de vis sau realitatea este alta?

Toată lumea crede că este un vis să devii prinţ. Tata şi cu mama ne-au învăţat că este o obligaţie, trebuie să fii cel mai bun, ai mai multe responsabilităţi. Faptul că sunt Prinţul Sturdza m-a costat o groază de bani. Am ajutat cât am putut şi am lucrat pentru a reface imaginea României şi a Moldovei, care este foarte şifonată. Când se iveşte ocazia de a ajuta, atunci mă implic. Iată acest Turneu internaţional de tenis „Dimitrie Sturdza”, care s-a desfăşurat la Chişinău, a adunat reprezentanţi din 33 de ţări. La întoarcere în ţară aceştia vor povesti celor de acasă şi vor privi Moldova în mod diferit.

– Catedra „Dimitrie Sturza”, din cadrul Universităţii din Zurich, este un mod de a schimba imaginea celor două ţări?

Împreună cu ambasadorul României în Elveţia am vorbit cu rectorul de la Universitatea din Zurich să instituim Catedra de limbă şi cultură română, care va avea anual un buget de 50 de mii de euro. Vor preda profesori din Romania, dar voi insista să vină şi cei din Republica Moldova. Vrem să arătăm lumii că România are o cultură deosebită, că avem o istorie şi că am fost apărătorii creştinismului, prin intermediul lui Ştefan cel Mare. Asta nu ştie nimeni.

– Când aţi păşit pentru prima dată în Republica Moldova şi de câte ori pe an veniţi la noi?

În anul 1995, am venit pentru prima dată aici. Din 1999, când premier a devenit Ion Sturza, am făcut un obicei de a veni în fiecare an.

– Sunteţi rude cu Ion Stuza? Mai aveţi şi alte rude în Republica Moldova?

Fostul premier este o rudă depărtată. Mai este şi Vasile Sturza, vărul lui Ion Sturza.

– Ce reprezintă familia pentru dumneavoastră şi dacă vă întâlniţi des?

Fiul Ştefan şi fiica Ruxanda sunt persoane cu care mă mândresc. Ştefan este în Elveţia, conduce firma de cosmetice, iar fiica mea locuieşte în Anglia. Soţia stă mai mult în Spania, pentru că e mai cald, sau în Norvegia cu mine. Ne adunăm toţi împreună mai rar, la Crăciun, Paşti şi încă o dată pe an. Dar ne mai întâlnim separat.

– Intenţionaţi să vă lansaţi în politică, aşa cum a făcut-o unul din ascendenţii dumneavoastră?

Niciodată nu mă voi lansa în politică. Erau alte vremuri când a intrat ascendentul meu în politică. Eu nu am timp pentru aşa ceva.

– Aţi primit anul trecut când aţi fost în R. Moldova din partea premierului un suvenir, o bucată din sârma ghimpată de la Prut.

Este în birou, în spatele meu. Pentru mine este simbolul porcăriei care s-a întâmplat, amplasarea graniţei cu sârmă ghimpată între cele două maluri ale Moldovei.
– Vă mulţumesc.

Interviu realizat de Marina LIŢA

Neamul Sturdzeştilor

Familia Sturdza este una dintre cele mai vechi case nobiliare din Moldova, unde a şi dat doi domnitori: Ioniţă (1822-1828) şi Mihai (1834-1849). Alţi membri ai familiei Sturdza au fost demnitari în guvernele României: Vasile Sturdza a fost ministru de Interne şi preşedinte al Consiliului din Moldova în 1859, Dimitrie Alexandru Sturdza avea să fie prim-ministru al României între anii 1901 şi 1906, iar Mihail Sturdza a fost ministru de Externe, în perioada 1940-1941. Gheorghe Sturdza, tatăl lui Dimitrie Sturdza, a plecat din ţară în 1948.

Potrivit presei din România, Dimitrie Sturdza este, în prezent, exponentul cel mai de seamă al familiei. Acesta s-a născut la 12 octombrie 1938 la Iaşi. A fost botezat de regina Elena şi de fiul acesteia, Mihai, la Popeşti.

Şcoala primară a făcut-o la Bucureşti, la Liceul Francez. Războiul l-a făcut să întrerupă şcoala şi i-a îndemnat familia să părăsească ţara. Iniţial, a ajuns în Norvegia, apoi s-a stabilit în Elveţia. A absolvit Facultatea de Fizică Atomică în Lausanne. În 1968, se căsătoreşte cu Monique Wagner. Dimitrie Sturdza este acum om de afaceri. Averea acestuia este estimată la 140 de milioane de dolari.

Sturdza în Basarabia

Printre personalităţile de primă mărime din Basarabia au figurat şi câţiva reprezentanţi ai familiei Sturdza. Scarlat Sturdza, primul şi ultimul guvernator civil al Basarabiei, în anii 1812 – 1813, era unchiul domnitorului Mihail Sturdza. Fiul lui Scarlat Sturdza, Alexandru, a fost o personalitate importantă în Imperiul Rus. A deţinut funcţii de conducere în cadrul Ministerului de Externe rus. Ion (Iancu) Sturdza a fost ales, în câteva rânduri, mareşal al nobilimii din Basarabia. În această calitate, le-a solicitat autorităţilor ruse permisiunea de a edita manuale pentru copiii populaţiei majoritare din ţinut. I. Sturdza sugera şi utilizarea manualelor editate în Principatele Române.

La Chişinău, timp de şase ani şi patru luni, a fost exilat de către împăratul rus Nikolai I domnitorul Ioniţă Sandu Sturdza, primul domn pământean. După suprimarea regimului fanariot, a locuit toată această perioadă la Chişinău.

The following two tabs change content below.
Marina Liţa

Marina Liţa

Marina Liţa

Ultimele articole de Marina Liţa (vezi toate)