A dispărut Cubreacov

Deşi eram un elev model, eminent chiar, iar frecvenţa mea la ore era una destul de bună, primăvara lui 2002 am petrecut-o mai mult în Piaţa Marii Adunări Naţionale decât în sălile de clasă. Pe atunci eram un adolescent care avea 10 pe linie la istorie şi limba română, iar aceste două materii şcolare se numărau printre preferatele mele. Comuniştii vroiau să mă lase fără istorie şi limbă, iar eu nu puteam îngădui acest lucru, aşa că am ieşit la proteste.

În Piaţa Marii Adunări Naţionale l-am văzut pentru prima dată pe Vlad Cubreacov. Acesta, alături de Iurie Roşca şi Ştefan Secăreanu, formau un fel de ”trio magnific”, al celor mai mari luptători pentru limbă şi istorie. Spre sfârşitul lunii martie, când abia legasem şi eu o săptămână consecutivă de frecvenţă la ore, profesorii ne-au anunţat că a dispărut Vlad Cubreacov şi că acesta ar fi fost răpit de comunişti. Au urmat alte săptămâni în care nu prea am mai dat pe la şcoală şi pe care le-am petrecut în PMAN. De data aceasta se schimbaseră sloganurile, iar cel mai utilizat era ”Libertate Cubreacov!”.
De atunci au trecut mai bine de opt ani, iar misterele asupra dispariţiei lui Cubreacov s-au spulberat pe zi ce trecea. Că totul a fost înscenat ni s-a confirmat încă din 4 aprilie 2005, atunci când Cubreacov l-a votat pe Voronin la funcţia de preşedinte şi a dezamăgit sute de mii de suflete care militaseră pentru ”libertatea” acestuia. Au urmat patru ani de guvernare comunistă susţinută consecvent de PPCD, perioadă în care mai multe voci au spus că aşa-zisa dispariţie a lui Cubreacov nu a fost decât o mare mârlănie regizată de Iurie Roşca.

Promisiunile lui Zubco

Una dintre promisiunile electorale ale Alianței pentru Integrare Europeană a fost legată de elucidarea cazului Cubreacov. Îmi amintesc cum procurorul general, Valeriu Zubco, a declarat în cadrul unei conferinţe de presă susţinută chiar la câteva zile după ce a fost numit în funcţie, că acest caz este unul prioritar pentru Procuratură şi că va fi rezolvat până în februarie 2010. Deja ne aflăm în noiembrie 2010, iar Zubco tot nu şi-a făcut treaba.
E foarte ciudat pentru toată lumea că Zubco a făcut-o pe mortul în popuşoi şi în acest caz. Mai ales după ce, în toamna lui 2009, declara că este aproape rezolvat, mai lipsind depoziţiile unui singur martor. De câţi ani oare are nevoie Zubco pentru a audia un martor?

Se zvoneşte că, deşi cazul Cubreacov este rezolvat încă de pe vremea lui Gurbulea, Procuratura evită să facă publice rezultatele, deoarece Roşca ar avea unele relaţii cu cei ce îl dirijează din umbră pe Zubco. Aceste zvonuri sunt alimentate şi de faptul că un alt celebru caz, ”Killerii lui Roşca”, stă pe linie moartă la Procuratură, cetăţenii neputând afla până în prezent cine au fost cei ce şi l-au dorit mort pe Roşca. Nici măcar ”killerul” căruia i s-a făcut milă de Roşca nu a fost găsit. Mă gândesc că poate Zubco l-a lăsat în libertate pe cel care trebuia să-l ucidă pe Roşca tocmai datorită bunăvoinţei de care a dat dovadă acesta cu liderul PPCD. Probabil Zubco o fi inventat o nouă formulă prin care ar putea scădea rata criminalităţii, şi anume să-i lase în libertate pe ”killerii” miloşi, de genul celuia care l-a cruţat pe Roşca.

Cubreacov, dispărut din lista PPCD

Probabil nu aş mai fi scris niciodată aceste rânduri dacă nu s-ar fi întâmplat un lucru destul de ciudat cu lista electorală a PPCD-ului. Fostul număr 2 al formaţiunii lui Roşca, „Răpitul Cubreacov” lipseşte din lista partidului pentru alegerile parlamentare anticipate. Motivul invocat de Cubreacov e legat de „decizia de a-i acorda locul său pe listă unui tânăr”. De fapt, se pare că vicepreşedintele PPCD a decis să se ”dea la fund” pentru a ieşi pentru o perioadă din spaţiul public, deoarece o eventuală candidatură a sa la funcţia de deputat ar readuce în atenţia electoratului motivul neelucidat al dispariţiei sale din martie 2002. Cum şansele PPCD-ului de a trece în Parlament sunt minime, pentru Cubreacov e mult mai bine să se retragă în tihnă decât să umble prin birourile Procuraturii sau prin celulele de la Pruncul.

Că există dezinteres din partea organelor de anchetă ca adevărul din acest caz să nu fie aflat, ne-am convins deja. Cum rămâne însă cu sentimentele a sute de mii de oameni, de care Roşca şi Cubreacov şi-au bătut joc în primăvara lui 2002? Cum rămâne şi cu legea, care prevede că cei ce regizează asemenea cazuri riscă minimum şase ani privaţiune de libertate? Ce ne facem şi cu procurorul general Zubco, cel ce într-un an de zile nu a rezolvat un caz atât de „simplu” (epitetul îi aparţine)? Ce s-a întâmplat şi cu promisiunile liderilor Alianţei pentru Integrare Europeană, care declarau că Roşca va nimeri direct la „mititica” după ce vin ei la Putere?

Uitasem însă că s-au promis multe, dar nu s-a făcut aproape nimic. Mai ales în ce priveşte Procuratura Generală, care în decurs de un an a ţinut prima pagină a ziarelor numai din cauza scandalurilor în care a fost implicată.

Alexandru Cozer