A apărut „Sud-Est cultural”, nr. 3-4, 2014

sud-est-cultural-3-4-2014-264x370Devenind de-a lungul anilor ea însăși o instituție de cultură, revista „Sud-Est cultural” se impune la fiecare apariție prin capacitatea de a radiografia fenomenul literar-artistic de la noi. Numărul recent e o dovadă în plus în acest sens. Revista nu se dezice de trecerile razante prin zonele cele mai dramatice ale istoriei noastre, cum o face și de data aceasta chiar în „Avantext” Valentina Tăzlăuanu (redactor-șef): „Părinții și unii dintre învățătorii noștri veneau direct din interbelic, iar curgerea acelei vieți a lor de dinainte de război se prelungea firesc, amestecându-se cu viața noastră.

Pentru mine cel puțin, ea continua în proximitate, la o azvârlitură de băț, peste un râu îngust. (…) Îmi mai amintesc foarte bine acea perioadă din copilărie, când, după o relaxare cu „țara vecină și prietenă”, în sat au început să vină primii… români. Aproape fiecare familie avea dincolo rude, mai apropiate sau mai îndepărtate, încât aveai impresia că jumătate de sat se mutase de partea cealaltă a graniței și acum se întorcea să-și revadă părinții, frații, mormintele celor plecați pentru totdeauna”. Eseul Valentinei Tăzlăuanu „Identitatea ca forma mentis” se încheie tranșant: „Iată de ce podurile de flori și celelalte manifestări de recunoaștere reciprocă care au urmat după 90 s-au consumat ca o întoarcere la normalitate”…

Eugen Lungu: „Mi-aș dori să citesc doar cărți bune”

Tot Valentina Tăzlăuanu, în dialog cu distinsul critic Eugen Lungu, îl determină pe acesta să facă o mărturisire care poate să-i surprindă pe mulți: „Nu mai am timp pentru prostii. Fiindcă ajungi la un moment când biologia îți lasă tot mai puțin viitor și parcă ți-ai dori să citești doar cărțile bune, ferindu-te de grafomania în care m-am scăldat o viață ca redactor de editură sau în calitate de colaborator al secțiilor literare de la diverse reviste. Sigur că e o utopie! Atunci când ești critic literar nu scapi niciodată de această obligație de a citi, vorba lui Alex. Ștefănescu, „ceva ce seamănă cu literatura”.

Criticul Mircea V. Ciobanu, după ce și-a lansat în 2014 a doua carte de versuri, în acest număr ne surprinde plăcut cu un fragment de proză mai neobișnuită, „Dicționarul Babel (sau Gaița în swahili)” din care cităm: „Hypertextul acesta monstruos era un fel de… parlament (lat. parlare) cu un sistem de săli hexagonale, care aduceau a faguri borgesieni; parlament al cuvintelor care nu mai produceau sensuri, nu mai explicau fenomene extraliterare…”

Revista ca instituție de cultură

La rubrica „Lecturi” Leo Butnaru dedică un substanțial articol reflexiv-analitic romanului „Pe mine mie redă-mă” de Serafim Saka. Vitalie Ciobanu recenzează noua carte de eseuri și cronici a lui Mircea V. Ciobanu; Arcadie Suceveanu prezintă „un roman surprinzător” – romanul lui Igor Volnițchi „Învață-mă să mor”, iar Lucia Țurcanu ne face atenți la volumele debutanților care, „de câțiva ani, reușesc (într-un mod fulminant, aș zice) să intre în topuri ale revistelor literare, să ia premii în cadrul celor mai importante festivaluri”. Maria Șleahtițchi semnează o evocare a poetului Gheorghe Vodă axată pe „o poetică a discreției lirice”; Nicolae Popa publică un fragment din microromanul „Ghiozdanul zburător”, în curs de apariție. Poezia este prezentă prin versurile Silviei Goteanschi.

Evident, merită a fi citite și textele semnate de Nicolae Leahu, Maria Sârbu, Constantin Cheianu, Rodica Iuncu și un dialog al Irinei Nechit cu Petru Hadârcă, director al Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău.
Lectură plăcută!

Nicolae Popa

The following two tabs change content below.