A apărut revista „Sud-Est Culural”, nr. 2, 2016

sud est fotto

Obișnuiți cu mizeria, cu urâțenia, avem o strângere de inimă când ni se arată, instantaneu, frumusețea. O astfel de senzație avem ori de câte ori prin jegul realității basarabene răzbate licărul unor produse ale talentului și intelectului încă vii, încă neînghițite de tot mai adânca mocirlă autohtonă. Dar cuvântul „mocirlă” e nevinovat pe lângă noroiul mustind de sânge prin care ne târâm. Când dăm de un semn al normalității, mai că nu ne vine a crede. Și totuși, mai există indivizi normali pe acest tărâm părăsit de tot mai multă lume, mai sunt oameni ce țin la proiectele lor culturale și le apără din răsputeri, ca și cum și-ar apăra propria viață.

Mărturisesc, aproape că mă resemnasem după lunile și anii când revistele noastre culturale își sistaseră apariția, din cauza întreruperii finanțării din partea Institutului Cultural Român. Aproape admisesem că Republica Moldova o să rămână fără cele mai bune reviste de cultură. R. Moldova a rămas fără multe alte valori, e un stat fără… și fără… și fără, putem repeta „fără” la infinit. Dar într-o bună zi, revistele au reapărut, tot cu sprijinul ICR! Și fiecare număr al acestora ar trebui primit cu exclamații de entuziasm, chiar dacă fețele noastre ne trădează și rămânem sceptici, morocănoși, încremeniți în suferință.

Cu atât mai ademenitoare, mai tămăduitoare mi-a părut bucuria cu care autorii din recentul număr – nr. 2, 2016 – al revistei „Sud-Est Cultural” și-au scris textele pentru această publicație ce rezistă al 26-lea an (un record!).

Valentina Tăzlăuanu și „fenomenul Shakespeare”

Cu prilejul „Anului Shakespeare”, redactorul-șef al revistei Valentina Tăzlăuanu ne oferă un editorial construit cu meticulozitate, dar și emotiv, aș zice pasional, din care cităm: „Fragilitatea vieții, pândită de haos și dezordine, natura răului imposibil de evitat, modul în care omul își înțelege libertatea și este capabil să răspundă provocărilor de tot genul, voința care acționează (sau nu), dragostea, care din toate celea „numai ea nu e măscăriciul Timpului”, prietenia mereu învingătoare în lupta cu egoismul irepresibil al individului și dorința lui nestăpânită de a domina, toată paleta de sentimente care dau culoare existenței, se regăsește pretutindeni în vasta operă shakespeariană și ne trezește admirația, „mirarea filosofică” de rând cu „mirarea estetică”, nouă, celor de azi, la fel precum celor încântați de ea de acum câteva secole”.

Eugen Lungu în fața „Luceferilor negri”

Eugen Lungu semnează eseul „Luceferii negri” pe care îl citești pe nerăsuflate, personajul principal al acestuia fiind Eminescu, în confruntarea cu adversari politici și literari. Poeți și ziariști mediocri, autori cu nume „grăitoare” – Fundescu, Epurescu, Aricescu ș.a. – l-au atacat pe poetul de geniu, iar Eminescu, la rândul său, i-a distrus în pamfletele sale vehemente, numindu-i „luceferi negri”.

Bătălia verbală dintre ziarul „Timpul” și publicațiile gemene „Telegraful” și „Românul” e urmărită și descrisă de Eugen Lungu cu o frenezie care i se transmite inevitabil și cititorului. Mircea V. Ciobanu, cel mai activ și mai combativ dintre criticii noștri, are curajul și vigoarea de a analiza cele mai vizibile cărți apărute în 2015, articolul său intitulându-se „Harta și teritoriul literaturii”.

Lucia Țurcanu publică o cronică ce se aseamănă cu o proză plină de momente de suspans, cu titlul „Al. Cistelecan despre zece femei ale literaturii române”.

Un număr în care totul e de citit

Andrei Țurcanu face mărturisiri interesante și își developează spiritul radical într-un interviu cu Nina Corcinschi, „Codul genetic presupune un dat imemorial, care nu se supune directivelor politice”. Tot Nina Corcinschi îl readuce în raza atenției noastre pe „Vitalie Ciobanu, omul care caută”. Aliona Grati cercetează interferențele dintre tehnici și sensibilități poetice în eseul „Dincolo de text este poezia hypertextului”.

Găsim în revistă gânduri-străfulgerări, idei-revelații din „Cartea leologismelor” de Leo Butnaru. Și descoperim reflecții originale despre lectură în „Chestionarul cu Femei, Cărți și Literatură”, realizat de Maria Pilchin.
Ion Ciocanu e prezent cu articolul „Dincolo de tăcerile cărturarului”. Revista mai cuprinde poezie de Iurie Bojoncă, „Labirint”, un interviu cu actorul Valentin Zorilă, „Evenimentul scenic poate fi comparat cu confruntarea dintr-o arenă”, un eseu captivant de Rodica Iuncu – „Ștefan Petrache: savoarea vocii sau insolitul firii”.

La rubrica Europa culturii citim „Elogiul clasicilor” de Umberto Eco, rămânem tulburați de povestirea „Istoria porumbarului meu” de Isaac Babel, în traducerea lui Igor Crețu și Teodor Papuc și de nuvela „Pare atât de dulce” a Rosei Montero, traducere de Valentina Buzilă. Un număr plin, dens, oarecum sărbătoresc, în care totul e de citit.

Irina Nechit

The following two tabs change content below.
Irina Nechit

Irina Nechit