7 aprilie rămâne o rană deschisă

Fii liber! // Damian Hâncu a participat la lansarea cărţii sale „Moldova mă doare”

Cea mai veridică, mai sinceră, mai impresionantă carte despre 7 aprilie 2009, „Moldova mă doare”, scrisă de un martor-cheie al evenimentelor de acum doi ani, care a simţit pe pielea sa cruzimea torţionarilor, Damian Hâncu, a fost lansată, cu prezenţa autorului, la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”. Damian Hâncu a sosit săptămâna trecută din Franţa, unde e student în ultimul an la Facultatea de Drept a Universităţii Aix-Marsilia.

Aruncat în infern

„La câţiva paşi de mine a murit Valeriu Boboc, dar puteam fi eu în locul lui”, spune Damian Hâncu, unul dintre protestatarii din aprilie 2009, care a avut curajul să vorbească deschis despre torturile şi bătăile din comisariatele de poliţie şi să arate lume întregi, prin intermediul televiziunii şi presei, rănile sale adânci, urmele provocate de loviturile de bastoane şi de bocanci poliţieneşti.

Cartea „Moldova mă doare”, apărută la Editura Prut Internaţional, în trei limbi, română, engleză („Moldova hurts me”) şi franceză („J’ai mal a la Moldavie”), conţine pagini tulburătoare, pe care le citeşti cu un nod în gât. Deşi numeşte Republica Moldova „o ţară uitată”, tânărul autor scrie cu durere profundă şi compasiune despre baştina sa, din dorinţa de a rosti adevărul cu demnitate şi de a-i îndemna pe cetăţenii RM din diferite generaţii să lupte pentru democraţie, pentru libertate.

Nimeni nu poate rămâne indiferent la mărturii precum „Vedeam cum le creştea adrenalina torţionarilor atunci când loveau: ei loveau cu furie, dar şi cu plăcere. Căutau să-şi demonstreze, între ei, că pot să lovească, de fiecare dată, mai mult, tot mai mult şi mai mult… Cu faţa la perete, fără puteri, am început să îngân: „Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău…”, dar imediat, o lovitură puternică mi-a încleiat corpul de perete, apoi au urmat alte lovituri, amestecate cu sânge şi injurii în rusă” sau „M-am uitat la colegii de celulă, care erau ultima mea încurajare. Toţi mă priveau învinşi, fără a scoate o vorbă. În jur se auzeau doar zgomotul armelor kalaşnikov şi plânsetele noastre”.

Ludmila Popovici, Centrul „Memoria”: „E foarte important să vorbim despre cele întâmplate atunci, a vorbi înseamnă a te purifica şi vindeca”

Un public numeros a asistat la lansarea din săptămâna mare, la manifestare au participat Dorin Chirtoacă, Nicolae Dabija, Corina Fusu, ambasadorul României în RM Marius Lazurca, ambasadorul Franţei la Chişinău Pierre Andrieu şi alte personalităţi din sfera culturală şi politică. În alocuţiunea sa, Ion Hadârcă a declarat: „Damian Hâncu e martor şi martir. Libertatea e laitmotivul cărţii. De 20 de ani ne zbatem într-o lume blestemată şi nu vă putem asigura protecţia. Dragă Damiane, iartă-ne că nu am putut să te apărăm”.

Ludmila Popovici, director executiv al Centrului de reabilitare a victimelor torturii „Memoria”, l-a felicitat cu toată căldura pe autorul cărţii, mărturisind că după 7 aprilie îl încuia şi ea pe fiul său în casă, pentru a nu fi vânat pe străzi: „Cartea ta mă aruncă spre aprilie 2009. Eram atât de speriaţi atunci. Tortura a fost un instrument politic folosit în mod barbar. E foarte important să vorbim acum despre cele întâmplate atunci, a vorbi înseamnă a te purifica şi vindeca”. Dna Popovici a comunicat că sute de băieţi au povestit despre chinurile lor în comisariate, iar aceste mărturii se vor regăsi într-o carte de proporţii.

Damian Hâncu: „Am vrut să spun lucrurilor pe nume”

Sora lui Damian, Maria Hâncu, a subliniat că „Moldova mă doare” trebuie să încurajeze, să inspire alte cărţi, alte mărturii. Astfel, vom deveni mai solidari, iar schimbarea va veni dacă fiecare tânăr se va manifesta în viaţa socială, civică.

Damian Hâncu, vădit emoţionat, şi-a exprimat bucuria că au venit atât de mulţi oameni la lansare şi le-a mulţumit tuturor pentru felicitări: „Am scris cartea pentru că am vrut să spun lucrurilor pe nume. Tăcerea înseamnă laşitate. Nu trebuie să tăcem. Prin carte vreau să contribui la aducerea unui viitor mai bun”.

În finalul manifestării mama lui Damian, Parascovia Hâncu, bibliotecară şi profesoară de română în satul Berezlogi, Orhei, a adus mulţumiri celor care îi susţin pe tinerii maltrataţi după revolta din aprilie. Pentru ea, „7 aprilie rămâne şi azi o rană deschisă”. Parascovia Hâncu a povestit că îl însoţea ca o umbră pe fiul său, căci era urmărit, ameninţat. „Simţeam că ei au pus ochii pe noi. Din păcate, nu putem scăpa nici azi de comunişti”, susţine Parascovia Hâncu, convinsă că, în ciuda tuturor ameninţărilor şi pericolelor, „democraţia e în mâinile noastre”.

Irina Nechit

The following two tabs change content below.