Iubirile și regretele Arinei

Arina a ieșit cu picioarele goale afară, alergând ca un copil prin iarba udă și caldă. Cât de aproape erau toate de copilărie: un curcubeu venea să împace cerul cu pământul după o ploaie cu vânt, tunete și fulgere, un verde prea luminos o orbea, parfumul liliacului o îmbăta, iar păsările cântătoare o îndemnau la cântec. Și ea, cuprinsă de un soi de bucurie amestecată cu tristețe, a început să-și cânte viața.

Era cu gândul atât de departe! Se vedea în casa părintească alături de părinți, strângând zbârciogi după ploaie din lanul de grâu de la marginea satului, sau adunând cu copiii din mahala peștii semănați prin iarbă de iazurile ce se rupeau. Apoi își aminti de ziua aceea cu două curcubeie, unul foarte viu colorat și altul puțin mai șters, când ea și fratele ei mai mic, Ovidiu, au stricat un cuib de rândunică. „E mare păcat să strici cuibul unei păsări și ouăle din care urmau să iasă puii”, le-a spus atunci mama, dojenindu-i și le-a povestit despre un om care a dus până la moarte povara unui astfel de păcat. Povară mai grea decât un blestem. Nu a avut omul parte de o căsnicie fericită, nu i-a dat Dumnezeu copii, a locuit  singur toată viața într-o căsuță mică, la fel ca un cuib trist de rândunică.

Acoperită de  flori și cadouri

Cu picioarele în iarba crudă și cu capul în razele soarelui, Arina se gândea la înțelesul ascuns al lucrurilor. „Să mă urmărească oare și pe mine acel păcat? De ce m-am îndrăgostit de atâtea ori, dar nu am fost capabilă să-l iubesc pe omul care a meritat și merită iubirea mea odată și pentru toată viața?” Îi sunau în urechi vorbele mamei care-i spunea adesea că în viață te poți îndrăgosti de mai multe ori, dar de iubit iubești o dată sau poate niciodată…

Arina e o femeie frumoasă. Are ochii mari, negri, plini mereu de visare. Îi place să se fardeze, să se îmbrace frumos. Iese în stradă întotdeauna în ţinute impecabile. E înțeleaptă. Din câteva vorbe înțelege cine e omul din fața ei și câte parale face. De la tata a învățat să fie cinstită și corectă cu cei din jur. De la mama a învățat să fie demnă și exemplară în meserie. Oleg, primul ei soț, s-a îndrăgostit de ea la prima vedere. Blond, grăsuț, mereu plin de voie bună, venea în fiecare zi la cămin cu flori. Îi oferea cadouri cu ocazie și fără. Când Arina îi spunea că nu poate să primească atâtea daruri, el, îngenunchind în fața ei, o ruga să le primească, să nu-l lipsească de marea bucurie de a i le dărui. Erau doi oameni frumoși și luminoși. Puteau să discute ore în șir despre literatură, muzică, artă. Ea își făcea studiile la filologie, el lucra medic.

Văzându-l plin de calități, după un an de relație, s-a căsătorit cu el. Aveau un drum nears în față. Convinsă că Oleg e omul lângă care ar vrea să îmbătrânească, cu sufletul împăcat trecea dintr-o zi în alta. A adus pe lume două fetițe. Erau fericiți. Dezideratele ei erau: copiii, profesia și chefurile. Nu-i plăcea să stea duminicile acasă. Ieșea cu prietenii la pădure, iaz ori se adunau la un chef într-un local. Nu-și dădea osteneala să-i fie soacrei pe plac și nici chiar propriului soț. Oricum și soacra și soțul o acceptau așa cum era.

Amorul, ca și gripa, se tratează

Dar într-o zi s-a îndrăgostit de un alt bărbat care i se părea că e centrul universului. Începea să-și piardă controlul când se afla lângă el. Tot ce știa despre el era că îl dorea. Și-a permis să ajungă cu el la pat. Îi plăcea, râdea cu lacrimi de glumele lui. Și totuși până la urmă a rămas stăpână pe situație. Nu i-a trebuit mult timp ca să înțeleagă că noul venit în viața ei nu era cu nimic mai special decât Oleg. L-a părăsit fără regrete și remușcări și și-a văzut de familie mai departe alături de soț.

Vă spuneam că Arina e o femeie deșteaptă, dar cu îndrăgosteala a dat în bară mereu. Se îndrăgostea foarte repede ca o proastă și se lăsa copleșită de moment. Cu câteva iubiri trecătoare a fost cum a fost. S-a iubit clandestin și a păstrat familia. Dar cu Vlad a pus vârf la grămadă. Așa serioasă și cu demnitate cum o știa toată lumea, credea că de Vlad s-a îndrăgostit fără de leac. Bărbatul o plăcea, o admira, mergea în acord cu  gândurile ei, o dorea. Și ea, cu gândurile lipite de suflet, într-o primăvară, a decis să divorțeze de Oleg. Mama a rămas șocată când a auzit. O sfătuia să nu se grăbească, ci să continue să se iubească în secret cu Vlad până o să-i treacă amorul. Căci zicea ea, amorul, ca și gripa, se tratează. Însă Arina o ținea morțiș că ea și Vlad sunt făcuți unul pentru altul, că nu pot trăi unul fără altul, că e mare dragoste între ei și că nu mai vrea s-o fure pe ascuns pentru că nu-i cinstit așa.

„Dar oare e mai cinstit să iei un tată de la copil și de la nevasta cu care a conviețuit mai mult de zece ani? Oare e mai cinstit să lași un soț bun și fetele tale și să te duci cu altul?”, i-a replicat mama. După câteva minute de tăcere Arina i-a spus mamei sale că pasiunea pentru Oleg a trecut demult, că de fapt nu l-a iubit niciodată, iar pentru Vlad nutrește o iubire adevărată. Atunci mama a apucat-o ușurel de umeri și, privind-o drept în ochi, i-a spus: „Gândește-te bine! Ce are Vlad și nu are Oleg? Să știi de la mine că la un bărbat cult, deștept, educat cum e soțul tău visează multe femei. Nu te grăbi să dai vrabia din mână pe cea de pe gard! Așa-i într-o căsnicie, când unul dintre soți își găsește pe cineva, partenerul sau partenera de viață i se pare plină sau plin de toate defectele. Important acum e să ai puțină răbdare.” „Vreau să iubesc și eu o dată! Oare nu tu îmi spuneai că în viață te poți îndrăgosti de mai multe ori, dar de iubit iubești numai o dată, sau poate niciodată? Cred că acest moment a sosit. Și apoi, o căsnicie nepotrivită e bine să fie desfăcută.” Mama a zgâlțâit-o de umeri cu gând s-o trezească din visare și a adăugat: „Iubește, dar  păstrează familia! Încă o dată îți spun: nu te grăbi cu divorțul!”.

A înțeles că locul unei mame e alături de copiii săi

Fiica însă nu a ținut cont de sfaturile mamei. A divorțat și a plecat cu Vlad în Germania. Vreo șase luni nu a dat niciun semn. Uitase de toate pe lume. De ziua fiicei mai mici și-a amintit de cei de acasă, trimițându-le un pachet cu atenții pentru fiecare. Fetelor le-a trimis îmbrăcăminte și ciocolată, părinților și lui Oleg – cafea braziliană, parfumuri și câte ceva de îmbrăcat. Au mai trecut șase luni și Arina a revenit acasă. Dorul de copii a adus-o. Maică-sa, cu vocea ei blândă, văzând-o cam tristă, a întrebat-o: „Nu cumva ai ajuns la vorbele mele?”. „Da, mamă sunt nefericită. Nu-l mai iubesc pe Vlad. Nu-mi satisface așteptările. Iar dorul de fete m-a doborât. În acest an de ședere departe de casă, am înțeles că locul unei mame e alături de copiii săi și am ajuns la concluzia că Oleg e mai bun decât toți bărbații pe care i-am cunoscut. Acum nu știu ce să fac și cum să fac. Oare Oleg mă va putea ierta? Știu că nu s-a recăsătorit.”

Mama i-a răspuns pe un ton liniștit: „Nu știu dacă te va ierta. Gândește-te singură cum să descâlcești ghemul. Tu l-ai încâlcit, tu descâlcește-l!”. Și mama, de la care fiica aștepta un sfat înțelept în rezolvarea acestei probleme, i-a apăsat mâna pe cap, zicându-i: „Mi se pare că Oleg consideră capitolul încheiat din clipa când l-ai trădat, cerându-i divorțul…” și a ieșit din casă, lăsându-și fiica cu ochii ei frumoși plini de lacrimi. Intuise biata mamă că pasiunea Arinei pentru Vlad și pentru o viață nouă alături de el îi va trece repede și regreta că nu a avut puterea de convingere s-o oprească la timp. Acum a lăsat-o să se descurce singură.

După mai multe zile și nopți de sfat cu propria conștiință, Arina și-a luat inima în dinți și a îngenuncheat în fața lui Oleg, așa cum îngenunchea el în fața ei când o ruga să primească darurile. Numai că rugămintea Arinei era acum cu totul alta. Ea îi cerea din suflet iertare și-l ruga să uite de tot ce a fost urât și s-o ia împreună de la capăt. Oleg, care nu știe de celelalte aventuri ale ei și care este adeptul lucrurilor frumoase și corecte, i-a spus așa: „Draga mea! Mi se pare că nu mai e cale de împăcare. Dar o portiță spre inima mea a mai rămas deschisă. De dragul fetelor te-aș ierta doar după un răgaz de câteva luni, timp în care să-mi poți dovedi că îți pare rău de pasul făcut.”

Arina într-adevăr regretă că s-a rătăcit, nu a știut ce vrea, nu a știut să fie statornică în căsnicia binecuvântată de Sus. Îi repetă zilnic fostului soț prin mesaje că plecarea de lângă el i-a sporit convingerile că un om mai bun ca el nu găsești pe tot mapamondul, că nu poate trăi fără el, că viața e pustie fără el. La multele ei mesaje scrise timp de două luni, Oleg nu i-a răspuns încă în niciun fel. Iar Arina se roagă și speră să se reîntoarcă în familie.

The following two tabs change content below.