600 de secunde de sinceritate

 

Mă gândesc la o emisiune TV care ar putea fi intitulată „600 de secunde de sinceritate”. O mărturisire (cu faţa protagonistului în prim-plan, să se vadă cât de des îi clipesc ochii) încape în zece minute. Dimpotrivă, discursurile lungi conţin mai puţin adevăr. Politica are doza ei implicită de ipocrizie. Nu e cazul să insistăm, nu vom putea evita demagogia. Dar câte o mărturisire, fie pentru liniştirea sufletului, fie cel puţin ca o pocăinţă întârziată, după consumarea evenimentului sau chiar a mandatului (la noi se mai întâmplă asta după retragerea cuiva din arcul puterii), ar aduce un spor de încredere faţă de „aleşi”.

Ideea mi-a venit (ciudat) după câteva veşti „pozitive”. Or, toţi tânjim după veşti bune. Cum să nu aplauzi un gest care, dacă e pe bune, ar putea însemna începutul „unirii întru Unire”. Două formaţiuni, „Dreapta” şi „Partidul Unităţii Naţionale” au fost comasate prin absorbţie: primul a preluat denumirea celui de al doilea… cu tot cu lider (ar fi arătat mai promiţător, totuşi, dacă devenea preşedinte vreun tânăr din cealaltă formaţiune, pentru echilibru). Optimismul meu naiv aşteaptă acum mesaje de susţinere din partea Tinerilor Moldovei, Acţiunii 2012, ODIP, Sfatului Ţării-2 ş.a. Apoi: congrese comune, fuziuni cu PLR, PNL, în fine – cu PL. Ireal? Dar de ce nu?

Adevărat, mă aşteptam la o ascensiune a tinerilor. Aceştia au o mai mare credibilitate: ei nu sunt implicaţi în jocurile tulburi ale trecutului. Lor nu li se lipesc atât de uşor porecle („profitori”, „trădători”, „conformişti”, „colaboratori” etc.). Mişcările unioniste sunt mai creative acolo unde sunt conduse de politicieni din noua generaţie. Dar important e să se găsească energiile coagulante. Începutul pare a fi pus. Deşi… tare aş vrea să-i invit pe liderii „înfrăţiţi” la ora sincerităţii şi să dezmintă (ori să confirme?) suspiciunile că ar fi parte a jocului puterii?

În aceeaşi zi, „preşedintele” Dodon lansează, de o manieră comsomolistă, „Platforma Consiliului Societății Civile”. Vrea să se consulte cu societatea?  Deloc rău, dar după ce am văzut care e „societatea civilă” din buzunarul preşedintelui, mă nedumeresc: cu ce se ocupă – în timpul lucrului! – angajatul plătit din banii mei, ai contribuabilului? Şi nu e pentru prima dată când face jocuri care nu ţin de obligaţiile lui de serviciu! Chemat la ora sincerităţii, ce ar spune despre scopurile lui adevărate? Părea că ideea societăţii civile e discreditată la noi de-a binelea, prin proliferarea unor clone gândite în laboratoarele PD. Iată că perfecţiunea nu are limite… O „societate civilă” slujind preşedintele – asta e culmea.

În fine, mai avem o „noutate bună”: nu vom mai fi manipulaţi de televiziunile ruseşti! De ce nu ne-am bucura? Care ar fi motivul de a ne îndoi de nobleţea scopului? Aveţi dreptate: ipocrizia funciară a politicienilor noştri. Dacă „proiectul” ar fi fost enunţat de parlamentarii PD, era una. Dar atunci când o spune chiar proprietarul de televiziune, care retransmite zi şi noapte propagandă rusească, cum s-o mai înţelegi? Poate doar citind printre rânduri: „Dorim […] ca societatea să vadă cine sunt cei care se opun limitării propagandei străine” Dar nu este chiar el omul „care se opune”?  Cine l-a încurcat să „limiteze propaganda străină” la postul care îi aparţine (şi care, vorba vine, chiar în ziua „iniţiativei”, transmitea propagandă rusească, antioccidentală, cu „elemente de defăimare la adresa ţării noastre, dar şi la adresa partenerilor noştri de dezvoltare”)?

Ca la comandă, Dodon s-a prins în joc, declarând că va bloca „proiectul democraţilor” (deşi, deocamdată e doar „proiectul” lui Vlad Plahotniuc – pe care Dodon nici de data aceasta nu-l numeşte!). Cum să blochezi o declaraţie? Cum să te pronunţi asupra unei legi pe care nu ai citit-o? Răspuns: numai dacă e un joc comun.

Mai pe scurt, eu tare aş vrea nişte mărturisiri, fie şi de 300 de secunde: toate astea ce înseamnă, de fapt? Am înţeles însă, după ce am scris acest text, că emisiunea mea ar fi eficientă… numai dacă ar fi asistată de detectorul de minciuni.

Dar asta, înţelegeţi, e deja o altă idee, pentru o altă emisiune.

The following two tabs change content below.
Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Mircea V. Ciobanu

Ultimele articole de Mircea V. Ciobanu (vezi toate)