Marele pas înapoi

adrian-ciubotaru.f.nadea-roscovanu-1024x716

Experții sunt alarmați: ritmurile globalizării încetinesc, investițiile în economiile emergente scad, economiile mari înregistrează, cu puține excepții, o creștere nesemnificativă. La mijloc nu este numai criza din 2008, ale cărei efecte le resimțim și azi, ci și o schimbare de mentalitate a marilor jucători de pe piața capitalului. În mediul corporativ și bancar transnațional s-a instaurat nu atât prudența, cât frica. Marii oameni de afaceri privesc cu suspiciune la procesele social-politice care modifică, ușor-ușor, percepția globalizării atât în țările lumii a treia, cât și în cele dezvoltate.

Și de ce nu ar fi prudenți sau chiar panicați, dacă la ordinea zilei este protecționismul economic și populismul antiglobalist? Chinezii împresoară cu taxe și impozite companiile americane, rușii răspund la limitarea temporară a accesului la piața financiară mondială cu sancțiuni și legi care o îndepărtează și mai mult de această piață, britanicii concep Brexit-ul ca pe o replică la globalizare, așa cum îl concep și americanii pe Trump, țările est-europene se închid într-o retorică ce amintește mai curând de trecutul lor austro-ungar sau țarist decât de prezentul european, UE însăși e dezbinată de conflictul între cei care cred că circulația liberă a persoanelor include și circulația liberă a forței de muncă și cei care cred că acestea ar trebui să se excludă, lumea musulmană pare să fi pășit pe același făgaș (auto)destructiv pe care au mers și națiunile europene în preajma Primului Război Mondial, majoritatea statelor africane nu întrunesc deocamdată condițiile necesare pentru boom-ul investițional, singura regiune din lume în care climatul de afaceri rămâne prielnic fiind Asia de Sud-Est.

Într-adevăr, lumea e pe cale să facă un mare pas înapoi. Acum zece-douăzeci de ani, conceptele tradiționale de stat-națiune și economie națională păreau revolute, oamenii se îndreptau spre o lume fără frontiere dominată de ideea că orice dificultate economică, socială sau politică poate fi rezolvată prin deschidere, prin cooperare fără obstacole între țări, regiuni și continente întregi.

Ritmul rapid al globalizării, nu globalizarea în sine, a ridicat probleme pe care nu toate societățile sunt capabile să le rezolve pe termen scurt sau mediu. Criticii globalizării aruncă, deseori, odată cu apa și pruncul din copaie, uitând că, fără globalizare, o bună parte din lume ar fi rămas și azi acolo unde era, să zicem, o jumătate de secol în urmă. Deosebit de ridicoli sunt criticii moldoveni ai globalizării: într-un univers colbertist, al economiilor naționale închise și suverane, migrația economică și remitențele salvatoare ar fi fost imposibil de imaginat.

Marea problemă nu rezidă în globalizarea în sine – mai devreme sau mai târziu acest lucru trebuia să se întâmple –, ci în incapacitatea clasei politice actuale din aproape toate țările lumii de a soluționa crizele de parcurs ale acesteia. De exemplu, problema migrației. Până și “socialistul” François Hollande recunoștea deunăzi că rata imigrației în Franța e prea mare și că țara sa are o problemă cu islamul. În loc să recurgă la o politică migraționistă selectivă și să investească în integrarea culturală (nu numai cea socială) a nou-veniților, Europa a deschis inițial larg porțile tuturor, pentru ca acum să vrea să le închidă în fața tuturor. O altă problemă e desincronizarea civilizațională care împiedică unele state și popoare să înțeleagă corect mizele și necesitatea istorică a globalizării. Rusia e gata să renunțe azi la toate beneficiile care decurg din viața comună în “satul mondial” numai pentru că șeful ei, o relicvă a războiului rece, are o problemă de statut cu alți șefi de stat.

Tocmai această problemă, și nu considerente “superioare” de ordin național, geopolitic sau – Doamne ferește! – economic, a făcut posibil măcelul din Ucraina de Est și crimele de război în Siria. Săraca lume arabă, și mai complexată în fața globalizării decât Putin, a găsit o altă armă de apărare în fața păcii și bunăstării generale, o armă și mai ruginită decât rachetele balistice rusești: fundamentalismul, intoleranța și expansionismul religios.
Moldovenii, la fel, sunt acum gata să facă marele pas înapoi. La început de asociere economică cu UE, acordul fiind deja ratificat de toate țările comunitare, sondajele îl arată pe Igor Dodon lider în cursa pentru alegerile prezidențiale. De altfel, nu ar fi prima dată când am face acest pas. De vreo douăzeci și cinci de ani suntem lideri mondiali la datul cu spatele.

The following two tabs change content below.
Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Adrian Ciubotaru

Ultimele articole de Adrian Ciubotaru (vezi toate)