50 de ani împreună

Pe dealul din partea sud-vestică a Bravicei, cu faţa spre răsărit de soare, străjuieşte ograda şi mahalaua o casă arătoasă, dovada unor harnice mâini de gospodari adevăraţi. E cocoţată în vârf de deal şi frumos îi mai şede vara şi primăvara, când stoluri de păsări se întorc la cuiburile lor. Toamnă-iarnă, căsuţa îşi aşteaptă şi ea copiii, plecaţi şi ei peste mări şi ţări, după cum e moda în prezent.

Aceasta e a doua casă a gospodarilor Gheorghe şi Vera Cogâlniceanu, căci prima s-a făcut una cu pământul într-o clipită, când Bravicea, la fel ca şi multe alte sate din partea de centru a republicii, a fost cuprinsă de năpasta alunecărilor de teren.

În cea de-a 15-a zi a lui brumar, s-a adunat la căsuţa lor lume multă: fraţii Verei şi ai lui Gheorghe, cumnaţii, copiii, toţi nepoţii, toţi finii şi vecinii. Cu un cuvânt deosebit de felicitare din partea Primăriei Bravicea a venit   primarul Constantin Popa şi secretarul Gheorghe Pruteanu. Motivul sărbătorii este faptul că Vera lui Chiruşa Bordei şi Gheorghe al lui Petrea Cogâlniceanu, exact cu 50 de ani în urmă, şi-au unit tinereţile.

De aici încolo ei au pornit pe noul drum al destinului, unul hopuros, greu, cu multe praguri. Hărnicia lor însă, respectul reciproc, buna înţelegere au făcut ca împreună, susţinându-se unul pe celălalt, să ajungă cu mare demnitate la Nunta de aur!

Vera şi Gheorghe Cogâlniceanu au crescut şi au educat cu iubire şi responsabilitate şase copii – pe Boris, Sergiu, Nina, Maria, Elena şi Ecaterina. Dumnezeu i-a stropit pe toţi cu noroc, fiecare şi-a găsit perechea potrivită şi traiul le este împlinit. Şi nepoţeii s-au adunat – în număr de 12.

Fiecare oaspete le-a închinat „tinereilor” cuvinte de mare sensibilitate, capabile să alunge amintirile grele prin care au trecut, în special anii când femeile erau scoase iarna la curăţitul viei, prin omătul până la genunchi, în cizme de cauciuc, mâinile îngheţându-le bocnă. Cui le păsa de ele?

Acum, în ograda acestor exemplari gospodari s-au adunat şapte maşini. Au venit la sărbătoarea părinţilor lor. Pâinea ei şi-o câştigă, ca atâta lume, tot peste hotarele RM. E oare partea nouă, cea bună a vieţii, sau necazul ei?

Motiv pentru meditaţii, atât de necesare minţii omeneşti. Se gândeşte la asta şi gospodarul Gheorghe Cogâlniceanu pentru că se îngrijorează şi pentru viitorul nepoţilor săi.

Să le dorim toţi împreună sănătate cu carul, înţelepciunea ţărănească să sporească întruna, să se bucure de viaţa cea frumos şi sincer trăită, şi mai mult – de cea pe care au a o trăi înainte în calitatea lor de mari căpitani ai corăbioarei cu un nume atât de frumos şi de simbolic – Cogâlniceanu!

Cu multă admiraţie şi respect deosebit, Nadia Pruteanu,

Cu toată dragostea pentru oamenii cei mărinimoşi, noi, Prutenii din Bravicea

The following two tabs change content below.

Jurnal de Chișinău