3600 de secunde de miere

Casa Mierii de la Răciula, Călărași, centru de „pelerinaj” al consumatorilor de miere şi de hidromel

După intrarea în sat, o iau în dreapta pe un drum ce duce pe lângă casele văruite ale maicilor mănăstirii din localitate, peisaj rupt din secolul XIX. După circa un km de drum, intru într-o curte plină de stupi, alei, instrumente tradiționale, unele din acestea fiind atârnate de pereții casei, lucru pentru care localnicii numesc gospodăria familiei Stegărescu Casa mierii, „muzeu”.

Ilie Gulca

Odată ce calc pe „țărâna moșiei”, intru pe mâinile lui Constantin Stegărescu, un tânăr de vreo 30 de ani, de talie mijlocie, suplu și iute ca argintul viu, o urmare a faptului că a crescut printre albine, într-un stup, în loc de manej. Îmbrăcat în haine de lucru, acesta mă poartă prin afacerea familiei sale, relatându-mi cum s-au „albinărit” Stegăreștii. Ideea de a face business în domeniul turismului rural a apărut cu vreo opt ani în urmă. Succesul lor se datorează deschiderii și receptivităţii pe care o arată față de diverse proiecte, precum și dragostei și încrederii pentru albine și, desigur, datorită ingredientului „miraculos”, munca.

Ingredientul „miraculos”

Mai întâi, intrăm într-o sală mare destinată vizitatorilor, aici oaspeții sunt serviți cu miere de salcâm, de tei, polifloră, miere cu polen, nuci, miere în fag, vin tradițional și hidromel! O băutură alcoolică preparată prin fermentarea mierii de albine cu apă. Copiii, cei mai mulți vizitatori ai Casei mierii, au ocazia să participe și la modelarea diferitor suvenire din ceară.

După asta, Constantin mă duce într-o cameră cu stelaje pe rafturile cărora stau toate produsele posibile ale apiculturii. Stegăreștii, în afară de miere, colectează propolis, „un dezinfectant atât pentru oameni, cât și pentru albine. Poate fi preparat cu alcool, se formează o tinctură care se folosește la tratarea răcelilor și bolilor de stomac, precum şi la tratarea rănilor simple”.

Apicultura, domeniu fără pierderi

„Apicultura este un domeniu fără pierderi, chiar și albinele moarte se folosesc la prepararea unei tincturi destinate lecuirii durerilor de articulații, durerilor de spate, varice”, ne asigură apicultorul. „Mai colectăm și larve, se spune că acestea tratează tuberculoza. Un alt produs care ar putea fi utilizat în farmaceutică este veninul de albine. E foarte toxic, în special pentru bărbați, se colectează noaptea”, mă atenționează Stegărescu cel mic, Constantin este mezinul familiei.

Din mulțimea produselor, apicultorul ne mai prezintă lăptișorul de trântor, apilarnilul. „Are un efect miraculos la tratarea bolilor de stomac, este folosit în industria farmaceutică în România. Din păcate, acest produs nu este solicitat în Republica Moldova, de aceea îl dăm la animale”, spune fermierul. Urmează o serie întreagă de produse apicole care ar putea scăpa oamenii de multe molime.

Cel mai căutat de vizitatori

În aceeași cameră se află un obiect foarte căutat de vizitatori, un stup din sticlă, în care oaspeții pot observa cum arată o familie de albine. „Datorită mișcării albinelor, în stup se păstrează o temperatură de peste 30 de grade. Chiar dacă afară ar fi minus 20 de grade, albinele nu se tem de frig, ele se tem de foame”, menționează apicultorul.

Tot aici, împreună cu albinele, sălășluiește dușmanul de moarte al acestora, prigoarea, pasăre ce se hrănește cu albine, numai că aceasta nu prezintă niciun pericol, pentru că e pusă în ramă. „Prigorile sunt păsări migratoare, în perioada în care au pui pot consuma câte 60–70 de albine. Le mănâncă atunci când albinele se întorc de la strâns polen, pentru că sunt mai lente în zbor”, ne explică Stegărescu jr.

Câte 300 de vizitatori pe zi

Familia Stegărescu a acumulat experienţă în agroturism în cadrul mai multor seminare organizate pe acest subiect. Unul din aceste cercuri a fost organizat chiar în curtea lor. „Avem o colaborare strânsă cu agenţia de agro-consultanță AXA. Ei ne-au ajutat foarte mult în amenajarea fântânii și a drumului”, precizează Tamara Stegărescu, mama lui Constantin.

Și cum o generație de albine, în două săptămâni, explorează împrejurimile, iar în următoarele două ies la cules polen și apă, și Stegăreștii s-au făcut cunoscuți mai întâi în regiune, ca apoi să fie vizitați de turiști din întreaga lume – Germania, Belgia, Franţa, Marea Britanie, India, Japonia, adunând pe zi, în timp de vară, câte 300 de vizitatori.

Dacă moldovenii ar fi ca albinele

Sunt impresionați de organizarea albinelor. „Dacă moldovenii s-ar organiza ca albinele, ar trăi mult mai bine”, crede Constantin.

Despre familia Stegărescu răciulenii spun că aceasta s-a „albinărit”, adică au copiat organizarea albinelor, au devenit mai harnici și mai organizați. Așa că după ce Constantin și-a încheiat misiunea, a plecat să taie un porc în sat, iar pe mine m-a încredințat doamnei Tamara. Cele 3600 de secunde petrecute în Casa mierii s-au încheiat cu o ciorbă acrișoară făcută de femeia casei și cu un pahar de hidromil. După asta trebuie să-i dau dreptate doamnei Stegărescu: „La Răciula apa-i dulce, cine vine nu se duce!”.

 

 

 

 

The following two tabs change content below.
Ilie Gulca

Ilie Gulca

Ilie Gulca

Ultimele articole de Ilie Gulca (vezi toate)