25 de ani pierduţi // Nicolae Osmochescu: „Trebuie să mergem în pas cu România şi să încercăm să ne unim, dar numai prin UE, altă soluţie nu există”

În ajunul împlinirii a 25 de ani de la proclamarea independenţei R. Moldova, JURNAL de Chişinău continuă chestionarul cu oameni politici şi intelectuali în care aceştia sunt rugaţi să răspundă la următoarele întrebări:
1) Cum apreciaţi perioada scursă de la 27 august 1991 până acum?
2) Ce drepturi au dobândit în cei 25 de ani românii din R. Moldova?
3) Ce viitor întrevedeţi pentru entitatea statală R. Moldova?

În acest număr au răspuns întrebărilor JURNALului de Chişinău profesorul de drept constituţional Nicolae Osmochescu, istoricului Virgil Pâslariuc, şi observatorul politic Igor Boţan.

osmochescu

Nicolae Osmochescu: 1) În aceşti 25 de ani, am avut succese şi realizări, dar şi foarte multe eşecuri. După proclamarea independenţei, până în 1994, inclusiv până la adoptarea Constituţiei, R. Moldova era considerată drept statul cu cele mai reale succese din fostele republici sovietice în evoluţia sa pe calea democratică. Însă după 1994, în urma mutaţiilor în raportul de puteri, a unor schimbări introduse în Codul Electoral, în sistemul electoral în general, am avut o perioadă de incertitudine totală. În acelaşi an, am aderat la CSI.
Această perioadă incertă a durat până în 2001, când au venit comuniştii la putere. În 2005, PCRM a preluat ideea integrării europene, chiar şi Ministerul Afacerilor Externe a devenit Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene.
În 2009, s-a instalat la putere aşa-numita Alianţă pentru Integrare Europeană, care a proclamat integrarea europeană drept deziderat naţional. Însă lipsa unei voinţe politice comune în interiorul acesteia a dus la scandaluri şi instabilitate politică şi la unul dintre cele mai mari neajunsuri – partajarea funcţiilor după criteriul politic, o absurditate. Or, în guvern, singurele persoane politice trebuie să fie miniştrii. Toate celelalte funcţii trebuie să fie ocupate prin concurs, numai în baza criteriilor de profesionalism şi meritocraţie.
În 2016, avem o societate dezbinată în trei mari categorii care se confruntă cu aceleaşi probleme, dar urmăresc scopuri diferite. O parte din societate se orientează spre Uniunea Europeană, iar altă parte spre Uniunea Vamală, care nu există de fapt. Şi cea de-a treia categorie, care creşte pe zi ce trece, este reprezentată de unionişti.

2) Şi aici observ două aspecte: unul pozitiv, care predomină, şi altul negativ. Primul aspect este că foarte mulţi din cetăţenii R. Moldova au redobândit cetăţenia română şi se bucură de statutul de cetăţean al României, inclusiv al UE, cu toate drepturile pe care le oferă această calitate.
În ce priveşte al doilea aspect, din păcate, din punct de vedere practic, am pierdut foarte mult în domeniul lingvistic. Am proclamat solemn şi festiv, prin hotărârea Curţii Constituţionale, că limba română este denumirea oficială a limbii noastre, aşa cum este stipulat în Declaraţia de independenţă, parte componentă a blocului constituţional, documentul primar, însă, în realitate, am pierdut limba română, nu numai cea oficială, dar şi de comunicare. Aici am pierdut şi am pierdut esenţial.

3) Dacă nu facem ordine, R. Moldova va rămâne pentru foarte mult timp un stat ce regresează continuu, drept argument este faptul că instituţiile statului funcţionează foarte slab, problema integrării europene se amână pentru un timp nedeterminat. Trebuie să mergem în pas cu România şi să încercăm să ne unim, dar numai prin UE, altă soluţie nu există.

pâslariuc

Virgil Pâslariuc: 1) Ca pe o parte a perioadei care s-a scurs de la 27 iulie 1969, adică o parte a vieţii mele. Nimic mai mult. A fost bună sau rea această perioadă? Depinde din ce perspectivă privim lucrurile. Am trăit într-o perioadă de tranziţie, dar totul este relativ. Nu am de gând să vin cu invective sau acuzaţii că totul a fost mârșav, dezastruos etc., mai ales că şi aşa trăim într-o cultură a lamentaţiei. În viaţă treci peste toate: ceva pierzi, ceva câştigi. A fost decizia mea de a mă afla aici în toţi aceşti ani şi, prin urmare, îmi asum toate consecinţele. Nu înseamnă că mă împac cu tot ce se întâmplă, dar toate lucrurile din jur fac oricum parte din viaţa mea şi le primesc aşa cum sunt (chiar dacă din ce în ce mai greu…)

2) Parafrazându-l pe Orwell, putem spune că, în R. Moldova, toţi românii au drepturi egale, dar unii sunt mai egali decât restul…

3) Cred că problema noastră este că încercăm să reedificăm conceptul de stat. Până la urmă, orice stat este un construct, sunt nişte instituţii temporale (totul este temporal) create de cetăţeni pentru scopuri concrete.
De obicei, statului i se cere să garanteze oamenilor securitate şi un trai decent. Din păcate, statul Republica Moldova nu poate să asigure aceste lucruri elementare decât pentru un număr foarte şi foarte restrâns de cetăţeni care, evident, sunt foarte mulţumiţi de acest stat. Nu este nici primul, nici ultimul stat din istorie care poate să-şi schimbe din această cauză „adresa juridică”. Până la urmă, tot majorităţile decid, indiferent de dorinţa acestor mulţumite minorităţi…

botan

Igor Boţan: 1) Am îmbătrânit… Este o perioadă a iluziilor pierdute şi a posibilităţilor pierdute. Am avut o istorie de succes, care era reală. Dacă guvernanţii noştri nu s-ar fi apucat de furat, de reglat conturile, R. Moldova ar fi putut fi o destinaţie pentru asistenţa UE, pentru crearea unui model pentru alte ţări… 2) Dreptul de a-şi părăsi ţara şi de a emigra în alte locuri… Au dobândit o guvernare coruptă, care îşi supune întreaga putere în această ţară. 3) Viitorul este foarte promiţător. Cel puţin, ştim cu certitudine că, în următorii 25 de ani, va trebui să întoarcem Băncii naţionale miliardul furat. Asta ştim cu certitudine, altceva nimic.

The following two tabs change content below.
Ilie Gulca

Ilie Gulca