25 de ani pierduţi // Mircea Druc: „Nu sunt nici Baba Vanga şi nici Mama Omidă”

central

În ajunul împlinirii a 25 de ani de la proclamarea independenţei R. Moldova, JURNAL de Chişinău inaugurează o serie de articole cu oameni politici şi intelectuali în care aceştia sunt rugaţi să răspundă la următoarele întrebări:
1) Cum apreciaţi perioada scursă de la 27 august 1991 până acum?
2) Ce drepturi au dobândit în cei 25 de ani românii din R. Moldova?
3) Ce viitor întrevedeţi pentru entitatea statală R. Moldova?

Începem această serie de articole cu Mircea Druc, președinte al Consiliului de Miniștri al Republicii Sovietice Socialiste Moldova (1990–1991), şi Valeriu Muravschi, ministru al Finanțelor în guvernul Mircea Druc şi prim-ministru al Republicii Moldova (1991–1992).

mircea-druc-ucraina-vrea-sa-se-extinda-in-moldova-si-transnistria-8815743Mircea Druc: 1) La Tiraspol sărbătoresc şi la Chişinău sărbătoresc. Ce sărbătoresc? Nu mă mai interesează chestia asta. Am ţara mea, România, este Europa care îmi este dragă. Vorbim de acelaşi lucru de 25 de ani. Întrebaţi-i pe Sangheli, pe Moţpan, pe Lucinschi, pe Snegur. Nu era nicio perspectivă în 1991, după cum nu este niciuna acum. După cum nu are sens să proclami republică moldovenească nistreană la Tiraspol sau republică la Comrat, nu are rost să formezi un stat din trei judeţe şi o stână.
2) Dreptul de a-şi redobândi cetăţenia română şi dreptul la învăţătură în ţara lor. Au ieşit din cazarma comunistă, din ţarcul bolşevic. Anume acest lucru mi-a lipsit 50 de ani. Da, am absolvit Universitatea din Leningrad, Universitatea din Moscova, dar nu asta am vrut eu de la Uniunea Sovietică! Am vrut să mă lase să merg desculţ prin Europa până pe coasta Atlanticului, în Portugalia. Am vrut libertate. Prin urmare, românii din R. Moldova au câştigat libertatea de circulaţie.
3) Niciun viitor! Poate Vanga ar fi putut să ştie, Dumnezeu să o ierte. Dar eu nu sunt nici Vanga şi nici Mama Omidă. Nu am văzut nici la 19 ani, am aşteptat să cadă imperiul ca să revenim la Patria-mamă, ca în 1918. Nu văd şi nici nu vreau să văd.

muravschi.foto timpul.mdValeriu Muravschi: 1) Am ratat şansa istorică de a reveni la valorile naţionale. Am ratat, de asemenea, ocazia de a adopta valorile occidentale, în sensul drepturilor şi libertăţilor, al democratizării puterii şi al statului de drept. De asemenea, am eşuat în demersul nostru de a edifica o economie modernă.
2) Am reuşit să revenim la limba română şi alfabetul latin. Conform Constituţiei, cetăţenii R. Moldova au drepturile şi libertăţile necesare, însă în realitate nu au putut să beneficieze de ele în sensul larg al cuvântului. Şi aceasta deoarece la baza edificării unui stat se află economia care, din păcate, nu a înregistrat succese. Deşi a fost adoptată Declaraţia de Independenţă în 1991, cetăţenii R. Moldova nu au obţinut această independenţă, ca să nu mai vorbesc de faptul că statul a fost capturat în ultima vreme de o anumită grupare.
3) Dacă lucrurile vor continua astfel, R. Moldova nu are niciun viitor. Singura noastră şansă este România. Acum e momentul ca România să vină masiv cu investiţii serioase atât pe linie guvernamentală, cât şi în sectorul privat.

Rubrică de Ilie Gulca

The following two tabs change content below.
Ilie Gulca

Ilie Gulca