25 de ani de la Revoluţia din România. Cazul Laszlo Tokes

 

„Primul semnal că regimul Ceauşescu îşi număra ultimele zile a fost dat în 15 decembrie 1989 la Timişoara”

tokes_laszlo1

În urmă cu 25 de ani, pe 15 decembrie 1989, pe la 4.00–5.00 după-amiază, doi-trei oameni, apoi zece, apoi patruzeci s-au adunat în faţa Bisericii Reformate din Timişoara, unde locuia pastorul Laszlo Tokes, care era arestat la domiciliu. A fost ziua în care s-a aprins scânteia Revoluţiei. Primul semnal că în România se vor schimba definitiv lucrurile şi că regimul Ceauşescu îşi număra ultimele zile a fost dat în 15 decembrie 1989 la Timişoara, în faţa Bisericii Reformate, aflată în Piaţa Maria. Acolo locuia pastorul Laszlo Tokes, acuzat de spionaj şi trădare după ce acordase un interviu unei televiziuni din Budapesta, în care criticase regimul Ceauşescu. Cu o săptămână înainte, la slujba de duminică, Tokes le spusese enoriaşilor că va fi transferat de la Timişoara într-un sat din Sălaj, cerându-le să fie martori la momentul evacuării sale din locuinţă.

În 15 decembrie 1989, începând cu ora 16.00, oamenii s-au adunat în faţa casei lui Tokes, care era arestat la domiciliu, iar dacă la început au fost două-trei persoane, în scurt timp, numărul acestora a ajuns la câteva zeci. Oamenii au stat în grupuri fie în faţa locuinţei pastorului, fie în staţia de tramvai ori în faţa unei farmacii aflate vizavi de locuinţa lui Tokes.

Istoric: Laszlo Tokes a fost o unealtă a unor forţe

La acea vreme, istoricul de acum şi cercetător ştiinţific al Academiei Române, Ioan Haţegan, avea 42 de ani şi era angajat la Serviciul de „Carte veche” de la Biblioteca Judeţeană din Timişoara. „În 15 decembrie, la Casa de Cultură a Studenţilor se întâlneau istoricii şi discutau tot felul de lucruri, iar seara unii au spus «noi mergem să vedem ce e la popa ăla, am auzit că s-a adunat lume». Unii au fost, alţii nu. Cei care au fost au văzut, au trecut şi au plecat. Atmosfera din Timişoara de acum 25 de ani era relativ încordată, pentru că în ultimii zece ani frigul, foamea s-au abătut asupra majorităţii populaţiei”, spune istoricul Ioan Haţegan. El consideră că Laszlo Tokes a fost doar o „unealtă” şi i se pare normal că Revoluţia a început de la Timişoara, deoarece acest oraş avea o foarte mare deschidere spre vestul Europei. „De fapt, Tokes a fost o unealtă a unor forţe care, dacă nu au reuşit să pornească la Iaşi, au reuşit să pornească la Timişoara pentru că aici lumea, indiferent de religie şi etnie, este în general solidară, chiar dacă e vorba de un preot sau de oricine altcineva. Aici erau sârbii şi ungurii cu televiziunile, erau şvabii care mai veneau acasă şi era o cu totul altă atmosferă faţă de ce era în cealaltă parte de ţară”, consideră Haţegan.

El spune că momentul 15 decembrie 1989 a fost, de fapt, un preambul a ceea ce urma să se întâmple mai întâi în Timişoara, apoi în întreaga ţară. „Data de 15 decembrie 1989 a însemnat un preambul, de fapt. Pentru mine, Revoluţia din Timişoara a început când au venit sute de mii de oameni în stradă, în 20 decembrie. Până atunci au fost experimente, tragice, într-adevăr. În zilele de 20-22 decembrie 1989, am fost mândru de timişorenii mei. Veneau cei de la alimentaţie publică şi aduceau apă minerală. Au adus mere, pâine. Trei zile au fost ca o minune cerească. De aceea sunt mândru şi acum de Timişoara şi de timişoreni”, afirmă Haţegan.

„Era destul de ciudat că lumea s-a adunat”

În 15 decembrie 1989 a avut prilejul să fie în mijlocul evenimentelor, mai mult fără voia sa, şi Alexandru Cotoc, acum un pensionar în vârstă de 75 de ani. Pe vremea aceea era un simplu muncitor la fabrica AEM din Timişoara, iar în seara acelei zile se întorcea acasă de la serviciu. În decembrie 1989, Cotoc locuia, împreună cu mama sa, şi locuieşte şi acum, în aceeaşi clădire în care se află Biserica Reformată din Timişoara şi unde îşi avea reşedinţa şi pastorul Laszlo Tokes.

Cotoc spune că începuse să se cunoască deja cu securiştii care păzeau. „Am lucrat la AEM şi începuse să se întunece. Se făcuse ora 17.00 şi au început să se adune enoriaşii care aşteptau evacuarea preotului reformat Laszlo Tokes. Şi prima dată s-au strâns pe partea cealaltă, către farmacie, doi oameni, apoi trei, apoi zece şi au aprins şi lumânări. Nu vociferau, nu spuneau nimic. În momentul respectiv, stăteam în casă, aveam mama imobilizată la pat. Ştiam de ce sunt adunaţi acolo”, îşi aminteşte Cotoc. Bărbatul spune că, în 15 decembrie 1989, „nu a fost mare lucru” şi că seara lucrurile s-au liniştit.

Tokes: „Nu credeam că manifestaţia de solidaritate cu mine din decembrie 1989 se va transforma într-o demonstraţie anticomunistă”

Vineri, 15 decembrie, era pe rol evacuarea lui Laszlo Tokes şi a familiei sale de la parohia reformată din centrul Timişoarei ca urmare a unei decizii judecătoreşti luate în 28 noiembrie, pe baza unui ordin al episcopului reformat al Oradiei Papp Laszlo, de a fi transferat în satul Mineu, comuna Sălăţig, din judeţul Sălaj. „Am vrut să aplic metoda paşnică faţă de măsurile abuzive ale organelor statului şi nu aveam altceva în minte decât această împărtăşire a situaţiei. Nu credeam că manifestaţia de solidaritate cu mine se va transforma într-o demonstraţie anticomunistă”, spune acum fostul preot reformat.

Tokes susţine că, înainte de evacuarea programată, a fost hărţuit. „Am fost chemat şi la cabinetul de partid (la Comitetul Judeţean Timiş al PCR – n.r.), înainte am mai fost prelucrat şi de secretarul general de la Departamentul Cultelor, Mihai Ţeperdel, toţi ne-au interzis să mai ţinem adunări bisericeşti, reuniunile Prezbiteriului parohial şi orele de religie. Practic, am fost lăsat să fac numai slujbele de duminică şi slujbele de înmormântare, ca să mă hotărăsc mai repede să plec din Timişoara”, spune Laszlo Tokes, care adaugă că din acest motiv şi-a trimis copilul de trei ani la bunici, la Dej.

Fostul preot mai spune că, la 15 decembrie, dimineaţa, aştepta apariţia executorului judecătoresc, în casa parohială, ale cărei ferestre erau fără geamuri, acoperite doar cu scânduri din lemn. „Am aşteptat apariţia executorului şi organelor. Însă, pe la ora şapte–şapte şi jumătate, am aflat că oamenii se adună în faţa locuinţei parohiale şi a bisericii. Într-o oră sau două, s-au adunat foarte mulţi oameni, mulţi mi-au adus mâncare, căci în ultima vreme nu ni s-a îngăduit să facem cumpărături şi toţi cei care voiau să intre în clădire erau controlaţi ca să nu ne aducă mâncare şi lemne de foc. Oamenii au început să ne dea ce au adus pe ferestre, printre scânduri”, relatează el.

La un moment dat, afirmă Tokes, acolo au sosit mai mulţi miliţieni, dar şi un oficial al Ambasadei SUA. „De la o distanţă de vreo 20 de metri, pentru că nu i s-a îngăduit să se întâlnească cu mine, s-a interesat de mine. Ulterior, am aflat că se numea Dennis Curry, dar nu l-am mai întâlnit niciodată de atunci”, susţine Tokes.

Laszlo Tokes afirmă că, văzând această atitudine, enoriaşii adunaţi în faţa casei parohiale s-au revoltat: „Într-o clipă s-au întors împotriva miliţienilor şi i-au alungat. S-au apropiat, pur şi simplu, de ei şi le spuneau «Duceţi-vă de aici», «Nu aveţi ce căuta aici». Mi s-a părut ciudat în acea clipă că miliţienii şi securiştii au lăsat treaba lor şi au plecat, dar în acea oră, cam pe la 9–9.30, noi am fost eliberaţi”.

Fostul preot afirmă că, la un moment dat, a încercat să „astâmpere” mulţimea, pentru că şi-a dat seama „că era periculoasă formarea unei demonstraţii de acest fel împotriva unei decizii judecătoreşti” şi nu a avut de gând să îi îndemne pe oameni la o demonstraţie. Spre seară însă, spune el, manifestaţia de solidaritate „s-a transformat într-o demonstraţie anticomunistă şi împotriva regimului”.

În jurul orei 19.00, în faţa locuinţei parohiale a ajuns, potrivit fostului preot, „o delegaţie a oraşului”, condusă de primarul de atunci al Timişoarei, Petre Moţ, şi din care mai făceau parte şi alte persoane, inclusiv un secretar de partid, care „a încercat să potolească mulţimea”. Tokes afirmă că „din stradă s-a auzit o voce, iar apoi şi altele, susţinute apoi de toată lumea, care a cerut să se aleagă o delegaţie care să negocieze cu trimişii oraşului şi partidului, fiind aleşi printre alţii Gazda Arpad, jurnalist din Cluj, Istvan Ion şi alte persoane, cărora primarul le-a promis că mutarea mea va fi oprită”. După plecarea delegaţiei, spune Tokes, oamenii nu s-au mai mulţumit însă cu „pretinsa rezolvare” a cauzei sale, „ci au continuat acea demonstraţie spontană”.

„Unii au continuat să ne păzească, cu lumânări în mână, toată noaptea”, adaugă el. În 17 decembrie, Tokes, soţia sa şi prietenul său Gazda Arpad aveau să fie arestaţi. Ei au fost duşi la Mineu, în Sălaj, unde în 22 decembrie au aflat despre fuga lui Ceauşescu. La Timişoara, fostul preot s-a întors, împreună cu soţia sa, abia în 15 ianuarie, iar apoi a fost invitat să participe la Bucureşti la înfiinţarea Frontului Salvării Naţionale, de către Ion Iliescu, cel care preluase de facto conducerea statului. „Domnul Iliescu mi-a spus că el se ocupă de români, eu să mă ocup de maghiari, ca să legitimăm FSN, dar am refuzat”, spune Tokes.

Liliana Iedu, corespondenti@mediafax.ro

The following two tabs change content below.