O vrăjeală: reintegrarea Transnistriei

Precizez din capul locului: în viitorul previzibil recuperarea regiunii separatiste nu este fezabilă. Acest lucru trebuie spus pe şleau şi fără echivocuri în preajma vizitei cancelarului german la Chişinău.

Preferinţele ursului asiatic

De două decenii prin părţile noastre bântuie o vrăjeală numită reîntregirea teritorială a Republicii Moldova. Această făcătură generatoare de iluzii puerile este întreţinută, din motive diferite, şi de Occident, şi de Rusia. În realitate, toate discuţiile pe tema aşa-zisei probleme transnistrene sunt simple descântece fără niciun suport real. Nişte farmece făcute de dragul corectitudinii politice.

Aş vrea să fiu bine înţeles. Transnistria este teritoriul legal şi istoric al Republicii Moldova. Spaţiul geografic din stânga Nistrului a fost întotdeauna majoritar românesc. Pe vremea domnitorului Duca-vodă, acesta fusese administrat de Principatul Moldovei. Însă ocupaţia rusească şi cea sovietică au lăsat urme adânci, zona fiind supusă de-a lungul deceniilor unei purificări etnice nemiloase.

Astăzi, Tiraspolul e un oraş rusesc, unde românii/moldovenii, potrivit celor mai optimiste statistici, constituie mai puţin de 15 la sută din totalul populaţiei. La fel stau lucrurile la Râbniţa. Iar în toată regiunea separatistă ruşii şi ucrainenii sunt majoritari în proporţie de două treimi. Şi mai grav este faptul că cea mai mare parte dintre slavii din stânga Nistrului au mentalitatea ursului asiatic care, oricât ar fi luat cu zăhărelul în circul politic actual, tot taigaua visează.

Război de partizani împotriva Europei

În aceste împrejurări, pretinsa reîntregire teritorială ar însemna o tentativă de a aduce sub cupola unui singur stat nu românofonii şi rusofonii, ci două lumi paralele. Doi vectori geopolitici diametral opuşi. În condiţiile doctrinei Putin, care aruncă mănuşa comunităţii euro-atlantice şi zideşte în spaţiul post-sovietic Uniunea Eurasiatică, a încerca să uneşti cele două maluri e ca şi cum ţi-ai propune să împaci oaia cu lupul sau să amesteci focul din sobă cu gazul din balon.

Lucrurile se complică şi mai mult în condiţiile în care Moscova a ales calea unei promovări agresive a proiectului său eurasiatic. Instigarea frondei antieuropene la Chişinău, miza pe diverşi aventurieri de teapa lui Şelin dovedesc de fapt că Rusia dezlănţuie pe malul drept un adevărat război de partizani împotriva cursului european al Republicii Moldova. Vă daţi seama ce s-ar întâmpla în cazul în care s-ar impune un concubinaj între ursul asiatic şi mioriţa pacifistă?

Oricâte speculaţii s-ar face pe seama mentalităţilor din dreapta Nistrului, populaţia activă şi conştientă a Republicii Moldova, adică anume cea care decide cursul politic, în marea ei majoritate are vocaţie europeană. De aceea, orice încercare de schimbare a vectorului occidental ar declanşa la Chişinău un 7 aprilie continuu.

Protectorat internaţional asupra Transnistriei?

Să nu ni se spună poveşti că Germania sau UE, pompând bani în Transnistria reunită, îi va converti pe rusofonii de acolo la europenism. Fabulaţii naive. Acest lucru nu reuşeşte nici măcar în prosperele ţări baltice, chit că acestea fac parte din Uniunea Europeană, necum în Republica Moldova.

Astfel stând lucrurile, o eventuală cuplare forţată între teritoriul controlat de autorităţile legale de la Chişinău, pe de o parte, şi regiunea secesionistă, pe de alta, s-ar constitui într-un adevărat dezastru pentru ambele maluri. Acest soi de „reîntregire” nu va face altceva decât să toarne gaz în foc.

O soluţie rezonabilă ar fi o tutelă internaţională de durată asupra malului stâng care să-şi propună demilitarizarea şi democratizarea treptată a Transnistriei, idee lansată, de altfel, acum câtva timp de cancelarul Angela Merkel. Mă îndoiesc însă că Putin ar accepta un protectorat în care Germania sau UE să fie vioara întâi.

Petru BOGATU

The following two tabs change content below.
Petru Bogatu

Petru Bogatu