2018. Unirea Inteligentă//„E de fapt singurul „Plan Marshall” pe care îl poate oferi cineva Republicii Moldova”

Interviu cu dl Petrişor Peiu, expert economic la Fundaţia Universitară a Mării Negre

petrisor peiu.f.nadea roscovanu

Petrişor Peiu//Foto: Nadea Roşcovanu

 Recent, Fundaţia Universitară a Mării Negre, în persoana cercetătorilor Petrişor Peiu şi Dan Dungaciu, a înaintat, „în lipsa unui proiect concret, realist şi asumat de către statul român”, „o propunere îndrăzneaţă, dar realistă: realizarea unui proiect naţional, generat şi susţinut de Bucureşti”, denumit proiectul „Go for Moldova”. În interviul de mai jos am căutat răspunsuri la problemele punctate de cei doi cercetători în Proiectul pentru salvarea Republicii Moldova, lansat la 30 iulie 2015.

– Stimate Domnule Petrişor Peiu, de ce e necesar anume acum un asemenea plan de susţinere a Republicii Moldova? Credeţi că a venit ceasul al doisprezecelea?

Noi credem, în primul rând, că politica României păcătuieşte printr-o abordare stângace faţă de dosarul „Republica Moldova”, mai credem şi că Republica Moldova se află într-o situaţie deosebit de delicată din cauza modului dezamăgitor în care au funcţionat lucrurile după 2009 şi din pricina actelor grave de corupţie şi de subminare economică din 2014, în special din cauza lucrurilor grave petrecute în sistemul bancar. Mai credem că, după 25 de ani, Republica Moldova a eşuat în a-şi crea o economie funcţională şi că singura opţiune de a face acest stat funcţional este să „alimentăm” apropierea de România.

– Vă referiţi la Republica Moldova ca la cel mai important dosar de politică externă pe care îl are România, proiectul Dvs. bazându-se pe ideea depăşirii etapei „formelor fără fond” în relaţia bilaterală, „când existau nişte relaţii politice fără suportul unor relaţii economice substanţiale”. Credeţi că Veţi avea în România, la vârf şi în structurile economice chemate să se implice, susţinerea politică şi logistică necesară?

Sperăm să găsim căile de a determina acumularea unei „mase critice” printre factorii de decizie din România care să poată schimba paradigma abordării relaţiilor cu Republica Moldova, de la o susţinere necondiţionată şi uneori neinspirată la o implicare masivă şi coordonată în procesul de creare a unui stat funcţional, în primul rând economic, la o implicare adâncă şi susţinută în crearea unor legături de afaceri şi, mai ales, de finanţe ireversibile între cele două state româneşti.

– Pe de altă parte, la ce reacţie Vă aşteptaţi din partea părţii decidente moldovene?

Probabil ca aici reacţiile vor fi împărţite: unii se vor grăbi să acuze intervenţionismul Occidentului perfid în ţărişoară, alţii vor agita spectrul românismului veşnic cu gânduri anexioniste, alţii se vor simţi ofensaţi de postura de guvernare coruptă şi incompetentă, iar alţii, sperăm nu puţini, vor înţelege valoarea pragmatică şi concretă a unui astfel de plan, de fapt singurul „Plan Marshall” pe care cineva îl poate oferi Republicii Moldova.

– Vă rugăm să detaliaţi direcţiile strategice pe care le aveţi în vedere pentru realizarea proiectului temerar pus în faţa României în relaţia sa, acum exclusiv pragmatică, cu Republica Moldova.

În primul rând, cele două direcţii majore: finanţarea deficitelor prin cumpărarea de obligaţiuni emise de către Republica Moldova şi investiţii în infrastructură (incluzând aici şi investiţiile noi – greenfield, dar şi cumpărări de active de la alţi investitori). În al doilea rând, dorim ca aceste investiţii odată realizate să le putem opera/administra, adică să implicăm know-how-ul românesc în activitatea operaţională.

– Ce mecanisme prevede strategia Dvs. pentru a contracara ostilitatea businessului din R. Moldova, care e preponderent în mâinile ruşilor?

Pentru aceasta vom avea nevoie de implementarea unor mecanisme de tip occidental, care să producă rezultate vizibile în timp rezonabil de scurt; avem nevoie desigur şi de implicarea şi susţinerea autorităţilor române şi a părţii conştiente a intelectualităţii basarabene. Nu în ultimul rând, dorim să implicăm în administrarea acestei afaceri tineri basarabeni şcoliţi în România şi în Occidentul european.

– Nu riscaţi să întâmpinaţi o rezistenţă obstinată din partea taberei românofobe, formulându-vă astfel gândul: „Expresia care ar descrie cel mai bine raportarea României la Republica Moldova este de frate mai mare: România este de şase ori mai mare (ca suprafaţă şi populaţie) şi de peste 30 de ori mai bogată /puternică economic.”?

 Aceste afirmaţii nu fac decât să exprime fapte reale de natură demografică şi economică, ele sunt preluate din statisticile internaţionale (World Bank report) şi indică, în mod plastic, situaţia de astăzi; această discrepanţă nu se datorează evoluţiei României ci ne-evoluţiei Republicii Moldova, generată în primul rând de politicile şi politicienii românofobi.

– Spuneţi, de exemplu, că „este evident că Statul român trebuie să asigure, prin prezenţa sa în acest fond, publicul şi companiile de buna credinţă a administrării sale şi de supunerea operaţiunilor respective rigorilor fondurilor publice”. Explicaţi-ne ce aveţi în vedere.

Avem în vedere funcţionarea acestui Fond sub regulile de guvernanţă corporatistă acceptate şi utilizate de companiile multinaţionale care operează în Uniunea Europeană, reguli care asigură transparenţa şi performanţa economică, fiind listat la Bursa de Valori Bucureşti, va fi supus regulilor companiilor / fondurilor deschise de investiţii listate la bursă, similar Fondului Proprietatea.

– Ce va însemna de fapt Fondul Moldova?

Fondul Moldova înseamnă un fond de investiţii, realizat prin listarea la Bursa de Valori Bucureşti, prin subscriere deschisă investitorilor instituţionali şi celor individuali deopotrivă în cadrul mecanismului de Ofertă Publică Iniţială (IPO), cu un prospect de emisiune întocmit de consultanţi internaţionali împreună cu Ministerul de Finanţe; statul român va colecta bani din piaţă în schimbul participaţiilor la Fond; aceşti bani vor fi capitalul de lucru al Fondului de investiţii. Acest capital se poate majora anual atât prin capitalizarea profiturilor, cât şi prin emiterea de noi acţiuni.

– Credeţi că se vor găsi suficiente companii – de stat şi private – care să crediteze economia precară a RM? În particular, nu se vor speria investitorii din România de reacţiile „burgheziei coloniale sovietice şi cleptocraţiei rurale”, despre care pomeniţi?

Cu un consultant internaţional bine ales (vezi operaţiunile IPO sau SPO realizate în cazurile Romgaz, Electrica, Transgaz, Transelectrica) nu am niciun dubiu că acţiunile oferite iniţial vor fi suprasubscrise. În fond, noi nu vom vrea să „vindem” o companie, ci o ţară.

– Proiectul Dvs. inspiră optimism. Dar sfetnicul cel rău de pe umărul stâng parcă mi-ar şopti: „Ar fi prea frumos ca să fie adevărat!”. Cu ce argumente i-aţi convinge pe sceptici?

Argumentele noastre sunt: 1. Republica Moldova are o situaţie de criză structurală, 2. Singură, ea nu poate depăşi această criză, 3. Soluţia nu poate veni decât de la România, 4. Soluţia trebuie să îmbine voinţa politică cu inteligenţa economică şi cu deplinătatea resurselor şi 5. Trebuie să încercăm şi altceva decât discursurile patetice sau susţinerile de partid.

 – De ce aţi denumit proiectul „Go for Moldova”?

Proiectul se numeşte „Go for Moldova” deoarece, la un pahar de vorbă, un demnitar mi-a spus odată: s-ar putea ca proiectul american „Go for Romania” să aibă nevoie de proiectul românesc „Go for Moldova”.

Interviu realizat de Rodica Mahu

 

 

 

The following two tabs change content below.