2 august 1940, ziua proclamării RSS Moldovenești, este data renegată atât de Chișinău, cât și de Tiraspol

Sosirea delegației chișinăuene la Moscova pentru participarea la Sesiunea a VII-a a Sovietului Suprem al URSS, sfârșitul lunii iulie-începutul lunii august 1940. Fototeca ANRM

Autoritățile nerecunoscute de la Tiraspol, inclusiv actualul pretins președinte Vadim Krasnoselski, au declarat în mai multe rânduri că aflarea așa-zisei „republici moldovenești nistrene” în componența Republicii Moldova nu are niciun temei istoric.

Ilie Gulca

Krasnoselski invocă drept argument faptul că Republica Sovietică Socialistă Moldovenească a fost formată la 2 august 1940, în baza Basarabiei și Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești, și, la destrămarea URSS, locuitorii din stânga Nistrului nu au niciun temei istoric să facă parte din noul stat R. Moldova. Mai mult, falsul șef de stat din stânga Nistrului a subliniat că însăși Republica Moldova a renunțat la Transnistria prin faptul că a calificat în Declarația sa de independență actul de la 28 iunie 1940 drept unul ilegal. Am solicitat opinia unor istorici pentru a da o apreciere declarațiilor lui Krasnoselski.

Igor Cașu: „Tiraspolul condamnă la unison cu autoritățile constituționale de la Chișinău Pactul Molotov-Ribbentrop”

„Politica memoriei promovată de autoritățile nerecunoscute de la Tiraspol după 1990 are drept scop să justifice existența așa-numitei „republici moldovenești nistrene”. Astfel, oricât de paradoxal ar părea la prima vedere, Tiraspolul condamnă la unison cu autoritățile constituționale de la Chișinău Pactul Molotov-Ribbentrop (23 august 1939), dar din motive total diferite. În timp ce la Chișinău condamnarea înțelegerii sovieto-naziste urmărește delegitimarea ocupației sovietice a Basarabiei, scopul autorităților separatiste este să declare nevalabilă desființarea RASSM cu capitala la Tiraspol și să legitimeze existența actualei rmn. Și crearea RSSM, la 2 august 1940, la Moscova, este considerată ilegală de către cei de la Tiraspol pentru că a consfințit, din punct de vedere juridic, desființarea, RASSM.

Prin urmare, în lipsa unei recunoașteri internaționale, autoritățile de la Tiraspol încearcă să-și justifice dreptul la existență de sine stătătoare prin articularea unei legitimări de ordin istoric, simbolic, ceea ce este însă foarte îndoielnic și neconvingător și nu are caracter juridic recunoscut la nivel internațional. Aceleași argumente au fost invocate de către autoritățile de la Tiraspol în februarie 1991, când au participat la organizarea referendumului cu privire la păstrarea sau desființarea URSS, la care autoritățile de la Chișinău au refuzat să participe.

Ceea ce a urmat se știe: după declararea independenței RM la 27 august 1991, Tiraspolul a insistat, cu sprijin politic, economic și militar rusesc, la statutul său aparte. Mai mult, la începutul lui martie 1992, când urma să fie recunoscută R. Moldova ca membru al ONU, precum și suveranitatea acesteia asupra teritoriului din stânga Nistrului, cei de la Tiraspol, susținuți de Moscova, au lansat Războiul de pe Nistru, soldat cu înghețarea conflictului transnistrean.

În cele din urmă, în lipsa unei recunoașteri internaționale, negată oficial și de Rusia, Tiraspolului nu-i rămâne decât să invoce legitimitatea sa pornind de la formarea RASSM la 12 octombrie 1924, ceea ce nu este deloc convingător, întrucât însuși actul de constituire a republicii autonome indica orașul Chișinău drept capitală permanentă și Prutul ca hotar vestic al viitoarei republicii unionale moldovenești.”

Ion Negrei: „După cum autoritățile din stânga Nistrului nu pot să-și revendice rădăcinile din RASSM, cele ale R. Moldova nu pot să-și revendice originile din actul de la 2 august 1940”

„Pretențiile autorităților nerecunoscute de la Tiraspol nu sunt altceva decât reluarea tezei kominterniste despre exportul de revoluție. Și în baza RASSM, formată în 1924, au fost formulate pretențiile asupra Basarabiei, deoarece, în momentul formării acestei republici, s-a stabilit drept hotar de stat al RASSM râul Prut. În 1940, când a fost ocupată Basarabia și nordul Bucovinei, sovieticii au pretins că au realizat această prevedere din 1924. Însă aceasta nu este legală, după cum nu este legală însăși formarea acestei republici autonome. RASSM a fost formată în scopuri propagandistice și nicidecum din necesități firești de dezvoltare a etnicilor români din stânga Nistrului. Și, după cum autoritățile din stânga Nistrului nu pot să-și revendice rădăcinile din RASSM, autoritățile R. Moldova nu pot să-și revendice originile din actul de la 2 august 1940, deoarece RSSM a fost formată în baza abuzului sovietic din 28 iunie 1940.”

Octavian Țîcu: „Această justificare istorică este de fațadă, de acoperire a unor interese pe care Tiraspolul le reprezintă pe teritoriul R. Moldova”

„Autoritățile de la Tiraspol au dreptate dintr-un anumit punct de vedere, deoarece Basarabia a fost parte integrantă a României și acest lucru este consemnat în Declarația de Independență. Însă Dreptul Internațional și alte documente internaționale consfințesc existența integră a Republicii Moldova. Și atâta timp cât puterea de la Tiraspol nu este reprezentativă din punct de vedere al preferințelor cetățenilor RM, inclusiv cei din stânga Nistrului, această enclavă nu poate invoca niciun drept, fie acesta istoric, fie juridic. Dar dacă discutăm argumentul istoric, lucrurile sunt cât se poate de clare: formarea protostatalității transnistrene a început la 12 octombrie 1924, fără ca acest fapt să intereseze populația din teritoriu; mai mult, moldovenii erau în minoritate, alcătuind 30% din populația acestei republici. Moscova a avut alt interes decât să satisfacă revendicările de expresie națională ale acestora. Rațiunea creării acestei statalități a fost tocmai de a exercita presiune asupra României, pentru că la 12 octombrie 1924 formațiunea respectivă a corespuns intereselor politice ale Moscovei.

Atâta timp cât transnistrenii și Tiraspolul au exercitat control asupra Chișinăului, atâta timp cât întreaga administrație a RSSM era alcătuită în mare din ucraineni sau transnistreni, existența celor două maluri într-un stat comun nu a fost recuzată. Dar în momentul în care Moscova și elitele sale, care conduceau Basarabia, au sesizat schimbarea vectorului de către Chișinău, s-au retras la Tiraspol și au creat această enclavă de unde au rezistat împotriva încercării celui dintâi de a reîntregi statul. Această justificare istorică este de fațadă, de acoperire a unor interese pe care Tiraspolul le reprezintă pe teritoriul R. Moldova și pe care le va invoca și în multe alte circumstanțe.”                           

Vladimir Beșleagă: „Atunci au recurs la o gogoriță și acum la altă invenție”

„Niște falsuri, pe acești politicieni de la Tiraspol, care declară că nu au niciun temei să facă parte din Republica Moldova, să îi întrebăm următoarele: Atunci, în 1924, când a fost formată RASSM, s-a declarat că în componența acestei republici intră și Basarabia, care se afla în componența statului român. Astfel, sovieticii au atentat la integritatea statului român, prin proclamarea acestei formațiuni politice. În baza acestei pretenții, URSS a ocupat Basarabia în iunie 1940. Acum, aceștia din stânga Nistrului renunță la Basarabia, pentru că nu îi ține cureaua. Deci, atunci au recurs la un fals mare, o gogoriță, și acum la altă invenție. În august 1940, când a fost proclamată RSSM, nu toate raioanele RASSM au fost păstrate în RSSM, pentru că cea dintâi a avut hotar până la Bug, ci doar o parte din ele, celelalte au fost introduse în componența Ucrainei. În plus, Basarabia a fost lipsită de sudul și nordul Basarabiei, ieșirea la mare și la munți, rapturi, unul după altul. Aceste falsuri juridice și istorice sunt în continuare promovate de acești separatiști.”