12 mii de oameni aşteaptă apa potabilă

Ina Şumeico din Novaia Nicolaevca vine o dată pe săptămână după apă potabilă la un izvor care se află la 5 km distanţă de casă

Ina Şumeico din Novaia Nicolaevca vine o dată pe săptămână după apă potabilă la un izvor care se află la 5 km distanţă de casă

„Apă! Vrem apă!” // 12 mii de oameni, din 12 localităţi situate pe malul Prutului, aşteaptă de ani buni să fie aprovizionaţi cu apă potabilă

Deşi construcţia unei staţii de tratare a apei din Mănoileşti este pe ultima sută de metri, primarii localităţilor care urmează să fie asigurate cu apă potabilă s-au pomenit în faţa unei probleme stringente: „O pensionară nu va putea achita cinci mii de lei pentru a-şi conecta gospodăria la apeduct. Am pregătit o solicitare pentru Ministerul Mediului. Mai avem nevoie de 7 milioane de lei”, ne spune îngrijorat Grigore Popa, primarul comunei Mănoileşti.

Şi-a înhămat calul şi s-a pornit după apă potabilă

Şi-a înhămat calul şi s-a pornit după apă potabilă

Despre locuitorii acestor sate se spune că apa pe care o beau le fură zâmbetul. Sunt la câţiva kilometri de râul Prut, dar se confruntă cu o problemă similară ţărilor africane. „Suntem situaţi într-o zonă care ar trebui să se bucure de o dezvoltare economică. Avem cale ferată. Avem facilităţi de traversare a graniţei cu România. Apă, apă nu avem”, îşi împărtăşeşte durerea Ina Şumeico, o tânără din satul Novaia Nicolaevca, comuna Manoileşti, Ungheni. De ce apa le fură zâmbetul?

În 2012, în grădiniţa din satul Mănoileşti, 24 de copii au ajuns la spital cu diaree după ce au băut apă bogată în substanţe chimice periculoase pentru viaţă

În 2012, în grădiniţa din satul Mănoileşti, 24 de copii au ajuns la spital cu diaree după ce au băut apă bogată în substanţe chimice periculoase pentru viaţă

Potrivit Centrului de Sănătate Publică Ungheni, din cele 188 de fântâni din comună, niciuna nu are apă potabilă. Fluorul care se conţine în cantităţi enorme în apele din puţuri le distrug dinţii localnicilor, astfel încât aceştia ajung să scoată din buzunar mii de lei pentru înălbirea danturii maronii, iar cei care nu au capacitate financiară nu le rămâne decât să-şi ascundă gura cu mâna atunci când zâmbesc.

Lucrările de construcţie a staţiei de tratare a apei din Mănoileşti au început în mai 2013

Lucrările de construcţie a staţiei de tratare a apei din Mănoileşti au început în mai 2013

Mai mult, consumarea acesteia este periculoasă pentru sănătate, dar ce poate fi mai sensibilizant decât un copil care a ajuns la spital cu o diaree acută din cauza apei pe care a băut-o. În grădiniţa din Mănoileşti au fost înregistrate 24 de astfel de cazuri, iar medicul epidemiolog de la Centrul sănătate publică Ungheni, Sergiu Talmaci, a declarat pentru JURNAL că toate au fost cauzate de apa cu un conţinut bogat de substanţe chimice nocive pentru organismul uman.

Lăsaţi în voia primarilor

„Da, ei vin, iau analizele apei, constată că este rea şi ne spun: ‘Descurcaţi-vă cum puteţi’”, a menţionat primarul de Mănoileşti. Asta a şi făcut! În 2010, a depus actele pentru un proiect care prevede asigurarea cu apă potabilă pentru 12 mii de cetăţeni din 12 localităţi din raionul Ungheni, care a costat Fondul Naţional de Dezvoltare Regională peste 21 de milioane de lei.

Staţia de tratare a apei este aproape gata pentru a fi dată în exploatare

Staţia de tratare a apei este aproape gata pentru a fi dată în exploatare

În mai 2013, s-au început lucrările de construcţie a staţiei de tratare a apei din Mănoileşti. Mergem în localitatea respectivă pentru a vedea cum merge lucrul. Pe o muchie de deal, la o aruncătură de băţ de Prut, se înalţă o mamă de clădire. În interior, vedem o instalaţie sofisticată menită să filtreze apa pompată din râu astfel încât să ajungă la consumatori numai bună de băut. Şeful de şantier Dumitru Mocanu ne informează că, pe 28 decembrie, staţia de tratare ar putea să fie dată în exploatare. Primarul de Mănoileşti însă spune că mecanismul uriaş nu va putea fi pornit până când nu vor fi gata listele consumatorilor.

Muncitorii care lucrează de zor pentru a realiza visul celor 12 mii de locuitori de a avea apă potabilă în casele lor

Muncitorii care lucrează de zor pentru a realiza visul celor 12 mii de locuitori de a avea apă potabilă în casele lor

„Bineînţeles, fiecare îşi doreşte apă potabilă. E durerea noastră de mai mulţi ani. Acum trebuie să găsim încă şapte milioane de lei pentru a duce conductele de apă până la casele locuitorilor. Din păcate, nu toţi pot să achite câte 5 mii de lei, de aceea am depus o solicitare la Ministerul Mediului. Sper să ne ofere aceşti bani şi, în aprilie–mai 2015, cetăţenii vor putea bea apă bună. Cu suportul cetăţenilor, nu vom reuşi să obţinem ceea ce ne dorim”, mizează pe ajutor Grigore Popa.

foto8

Dumitru Mocanu, şef de şantier: „Am făcut prima testare de pompare a apei din Prut. S-au făcut analizele corespunzătoare. Apa este bună. E trist că satele care se află pe malul râului Prut nu au apă potabilă. Apa pe care o beau ei acum este una menajeră. Pe locuitorii acestor sate îi poţi cunoaşte după dinţii maronii. Dar nu au de ales. Beau şi ei ceea ce este. Până nu va fi făcută reţelele în sate, nu va fi pornită staţia de tratare a apei. Vreau să vă spun că este unica staţie din R. Moldova de o asemenea calitate”

Până proiectul va deveni realitate, cei 12 mii de locuitori se aprovizionează cu apă din izvoarele care sunt la câţiva kilometri distanţă. Nu au de ales. Apa sălcie din fântâni nu o beau nici măcar animalele din gospodărie. „Adunăm fiecare picătură de apă de ploaie, o amestecăm cu cea din fântâni şi le dăm orătăniilor. Altfel nu o beau. Animalele mai au dinţi, dar vai de steaua lor”, ne povesteşte Ina Şumeico din Novaia Nicolaevca.

Instalaţia pentru tratarea apei a fost achiziţionată din România, iar pentru instalarea acesteia au fost chemaţi specialişti de peste Prut. Indicatoarele însă vor rămâne paralizate până când potenţialii beneficiari nu-şi vor conecta gospodăriile la conducta principală de apă

Instalaţia pentru tratarea apei a fost achiziţionată din România, iar pentru instalarea acesteia au fost chemaţi specialişti de peste Prut. Indicatoarele însă vor rămâne paralizate până când potenţialii beneficiari nu-şi vor conecta gospodăriile la conducta principală de apă

Această localitate de 80 de gospodării urmează să fie prima care va fi conectată la apă potabilă. Când au auzit vestea bună, sătenii au pus mână de la mână şi au dat câte 300 de lei pentru a-şi vedea visul realizat. „Au trecut de atunci peste doi ani. Cred că voi muri şi nu voi mai bea apă bună”, se plânge o bătrânică din sat. Pensionara şi-a amintit cum acum câţiva ani localnicii se bucurau că vor fi conectaţi la conducta de gaz. Însă, din motiv că nu s-a reuşit să se adune suma necesară de la fiecare sătean, ţeava a rămas amorţită la marginea localităţii. „Acum nu avem nevoie de gaz. Ne descurcăm cumva şi fără el. În primul rând, ne trebuie apă, apă vrem!”, exclamă Ina.

Primarul de Mănoileşti îşi aminteşte cu groază de vara anului 2012, când locuitorii satului s-au pomenit cu fântânile secate din cauza secetei. „A trebuit să rugăm un agent economic să transporte apă cu cisterna din satul Rezina. Aceasta era turnată în fântâni, iar oamenii făceau cozi la cinci dimineaţa pentru a avea ce bea şi pentru a adăpa animalele. Atunci mulţi şi-au tăiat animalele sau le-au vândut. A fost foarte greu”, spune el.

Primarul de Mănoileşti îşi aminteşte cu groază de vara anului 2012, când locuitorii satului s-au pomenit cu fântânile secate din cauza secetei. „A trebuit să rugăm un agent economic să transporte apă cu cisterna din satul Rezina. Aceasta era turnată în fântâni, iar oamenii făceau cozi la cinci dimineaţa pentru a avea ce bea şi pentru a adăpa animalele. Atunci mulţi şi-au tăiat animalele sau le-au vândut. A fost foarte greu”, spune el.

Tânăra ne conduce spre izvorul de la care o dată pe săptămână vine după apă. Se află la cinci kilometri distanţă de Novaia Nicolaevca. „Noi îi spunem izvorul din Glodul Alb. E o apă minunată, apa noastră cea de toate zilele. Pentru cei care au transport e mai simplu să vină o dată pe săptămână şi să ia câte vreo 60 de litri de apă, pentru bătrâni însă e foarte greu. Se roagă la căruţaşi să le aducă măcar o sticlă cu apă. Suntem un sat mic, dar care are dreptul la viaţă, are dreptul la apă”, spune Ina, întinzându-ne o cană cu apă de la izvorul din Glodul Alb. E bună apa!

În cadrul proiectului „12000 cetăţeni aprovizionaţi cu apă potabilă în 12 localităţi”, finanţat din bani publici, au fost construite 23 de km de apeduct. Ţeava s-a oprit la marginea satului Mănoileşti. Pentru ca aceasta să ajungă până la casele oamenilor, beneficiarii vor trebui să achite câte cel puţin cinci mii de lei sau să mizeze pe forţele primarilor care s-au lansat în căutarea de finanţatori

În cadrul proiectului „12000 cetăţeni aprovizionaţi cu apă potabilă în 12 localităţi”, finanţat din bani publici, au fost construite 23 de km de apeduct. Ţeava s-a oprit la marginea satului Mănoileşti. Pentru ca aceasta să ajungă până la casele oamenilor, beneficiarii vor trebui să achite câte cel puţin cinci mii de lei sau să mizeze pe forţele primarilor care s-au lansat în căutarea de finanţatori

Despre un sistem de canalizare, primarul de Mănoileşti nici nu îndrăzneşte să pomenească. „Dacă pentru asigurare cu apă avem nevoie de şapte milioane de lei, pentru sistemul de canalizare doar pentru două sate am estimat o sumă de 15 milioane de lei”, menţionează Popa. Ieri, primarul a mers la Ministerul Mediului şi speră cu tot dinadinsul că va primi un răspuns afirmativ. Mizează pe ajutorul finanţatorilor şi nici nu vrea să se gândească la pericolul că nu va reuşi să găsească banii necesari pentru realizarea visului celor 12 mii de locuitori din 12 localităţi din raionul Ungheni: „Apă! Vrem apă!”

The following two tabs change content below.