„Occidentul a dorit păstrarea URSS”

GEOPOLITICĂ // Şuşkevici: „Bush, Mitterrand şi Kohl insistau asupra menţinerii URSS”

Stanislav Şuşkevici, primul lider al Bielorusiei de după destrămarea URSS, aflat în prezent în opoziţie cu regimul Lukaşenko, este unul dintre cei trei semnatari ai acordului încheiat la Rezervaţia naturală „Belovejskaia Puşcea” (8 decembrie 1991), prin care, de facto, s-a consfinţit dispariţia Uniunii Sovietice şi înfiinţarea Comunităţii Statelor Independente. Şuşkevici a declarat, în exclusivitate, pentru JURNAL: „Avantajul acelui document este că noi am împiedicat modelul iugoslav de destrămare a URSS. Am mers împotriva celor care insistau să nu se realizeze dezagregarea. Printre aceştia au fost Bush, Mitterrand, Helmut Kohl şi mulţi alţi politicieni de vază. Dar, după cum vedeţi, în lume există un număr mare de oameni civilizaţi şi politicieni civilizaţi pentru a rezolva această problemă aşa cum nu a fost rezolvată nicăieri în lume: destrămarea Imperiului s-a produs fără vărsare de sânge”.

Referindu-se la schimbările produse în fostele republici sovietice în aceşti 20 de ani scurşi de la prăbuşirea URSS, Şuşkevici ne-a lăudat: „Un exemplu al unui parcurs democratic, al felului în care se construieşte o democraţie îl demonstrează pe moment doar două state din CSI: Ucraina şi Moldova. În celelalte se menţine un model de conducere autoritar”.

– De ce aţi ales Belovejskaia Puşcea pentru a vă întâlni în decembrie 1991?

Ideea a aparţinut Bielorusiei. Nici premierul Kebici, nici eu nu doream să îngheţăm de frig iarna. De aceea căutam oportunitatea să ne întâlnim cu Elţîn, preşedintele Rusiei. Deşi eram adepţii economiei de piaţă, eu în mod special, trebuia să rugăm Rusia să se detaşeze puţin de economia de piaţă şi să ne aprovizioneze cu petrol şi gaze, ca să fie cald în apartamentele bieloruşilor. De câteva ori am discutat acest subiect cu premierul Kebici. Ulterior, am realizat o întâlnire în acest scop pe 20 noiembrie la Moscova.

– Vi s-a reproşat semnarea acestui acord?

Au fost mulţi cei care au reproşat şi sunt mulţi în continuare. Însă, din fericire, mai mulţi sunt dintre cei satisfăcuţi de ceea ce s-a întâmplat. Cred că oamenii raţionali, mintea cărora nu este spălată de propaganda comunistă, înţeleg că acest eveniment a fost foarte important. De fapt, a fost o constatare a destrămării Uniunii Sovietice. Fiindcă destrămarea a avut loc înainte de acest acord. Uniunea Sovietică s-a destrămat în august 1991, după puciul din august s-a destrămat definitiv. De aceea au fost şi sunt mai multe reacţii pozitive decât negative. Din păcate, trebuie să recunoaştem că sunt politicieni la nivel înalt care încă joacă pe nişte sentimente sovietice. De exemplu, când Putin spune că destrămarea URSS a fost o tragedie, el dă dovadă de ipocrizie ca un spion profesionist. Fiindcă doar unul care nu-şi dă seama ce se întâmpla atunci poate să regrete că s-a destrămat un stat ce-şi trimitea cetăţenii săi, de la Chişinău la Petropavlovsk-Kamceatsk, ca pe nişte cadavre vii, în Afganistan. Desigur, URSS avea mari pârghii imperialiste şi, probabil, Rusia regretă destrămarea acesteia. O regretă cei care sunt şi acum la putere, adică fosta şi actuala protipendadă.

– Ce atitudine au avut atunci bieloruşii şi ce atitudine au acum faţă de acordul de la Belovejskaia Puşcea?

Toate aceste atitudini poartă un caracter schimbător, fiindcă preşedintele nostru nelegitim, a cărui îndeletnicire este să mintă, şi uneori el însuşi crede minciunilor sale, alteori chiar plânge minţind, vorbeşte un timp despre aceea că toţi sunt vrăjmaşii Rusiei, iar el este unicul prieten. Apoi îşi schimbă brusc părerea şi spune că Rusia est rea şi că puterea de acolo complotează împotriva sa.

De fapt avantajul acelui document este că noi am împiedicat modelul iugoslav de destrămare a URSS. Noi am mers împotriva celor care insistau să nu se realizeze destrămarea. Printre aceştia au fost Bush, Mitterrand, Helmut Kohl şi mulţi politicieni de vază. Fiindcă ei ţineau minte cuvintele lui Churchill care spunea că „trebuie să salvăm Europa de barbaria Rusiei” şi ei se temeau de faptul că în Rusia va începe un război civil cu armament nuclear, în acest scenariu Europa nemaiavând salvare. Dar, după cum vedeţi, în lume există un număr mare de oameni civilizaţi şi politicieni civilizaţi pentru a rezolva această problemă aşa cum nu a fost rezolvată nicăieri în lume: destrămarea imperiului fără vărsare de sânge.

– Au fost mişcările separatiste din ţările fostei URSS o urmare directă a acestui acord?

Nu, mişcările separatiste din interiorul ţărilor nu au nicio legătură cu acordul de la Belovejskaia Puşcea. Fiindcă acest acord prevedea crearea Comuniunii Statelor Independente formată din unsprezece ţări independente. Iar orice mişcări separatiste, ca de exemplu Transnistria, este problema internă a statului Moldova. O altă problemă e că Rusia, încălcând mai multe acorduri, susţine separatiştii din interiorul Moldovei. Acordul de la Belovejskaia Puşcea nu poartă nicio vină aici. Anume acest acord punea capăt unei abordări de acest fel, considerând graniţele noilor state inviolabile.

– În conjunctura politică de atunci se vedea perspectiva unirii Moldovei şi României, şi cum se percepea această perspectivă?

Această problemă nu a fost abordată nici atunci când a avut loc întâlnirea la Viskuli (conac vânătoresc din centrul Rezervaţiei „Belovejskaia Puşcea”). Subliniez, acolo au fost abordate trei subiecte. Moldova în aceste subiecte nu figura. Iar când a fost întâlnirea de la Alma-Ata (prima întâlnire a preşedinţilor statelor CSI, 21 decembrie 1991), la care a participat şi domnul Snegur, despre Moldova s-a vorbit ca despre un stat suveran în cadrul graniţelor în care a existat în URSS. Problema unirii Moldovei cu România nu s-a pus niciodată în CSI şi la alte niveluri. Este un subiect de discuţiei interzis. Aceasta e problema Moldovei.

– Cât de independentă este acum Bielorusia din punct de vedere politic şi economic?

Independenţa Bielorusiei este un concept relativ, fiindcă preşedintele bielorus nu face nici un pas ca să diminueze dependenţa enormă faţă de „fratele mai mare”. Bielorusia se linguşeşte pe lângă Rusia. Chiar dacă Rusia uneori ne ceartă, asta se face mai mult în glumă. Bielorusia depinde de Rusia foarte mult, iar căpătarea unei independenţe adevărate ar veni doar după o muncă de durată, serioasă şi succesivă, ca să fie benefică atât pentru Bielorusia, cât şi pentru Rusia.

– Cum apreciaţi viitorul ţărilor CSI?

Rusia încearcă să recapete măreţia de altădată. Din această cauză, multe din ţările independente sunt sateliţi ai Rusiei. Aş spune că aceasta este situaţia Bielorusiei, sub conducerea ilegitimului Lukaşenko. Într-o măsură mai mare, este situaţia Armeniei. Fiindcă pentru Armenia, în circumstanţele geopolitice în care se află, este mai convenabil să fie prietenă cu Rusia decât să rămână singură în faţa Azerbaidjanului şi a turcilor. Este un amalgam de probleme extrem de complicate. Posibilitatea juridică ca o ţară să fie independentă a fost iniţiată de acordul de la Belovejskaia Puşcea, iar nivelul independenţei acesteia şi necesitatea acestei independenţe depind de cât de unite vor fi elita politică şi poporul din acel stat. Fără îndoială, o astfel de posibilitate a fost oferită de semnarea acordului de la Belovejskaia Puşcea. Din păcate, a devenit o legitate faptul că multe ţări din CSI se transformă în state dictatoriale, sau în state autocrate. Îmi pare foarte bine să discut cu voi, fiindcă un exemplu al unui parcurs democratic, al faptului cum se construieşte o democraţie îl demonstrează pe moment doar două state din CSI: Ucraina şi Moldova. În celelalte se menţine un model de conducere autoritar. Iar în statele unde la guvernare sunt foştii secretari ai Comitetului Central, acolo se observă un despotism de tip oriental sau chiar dictatură curată. Exemple sunt Nazarbaev în Kazahstan, Karimov în Uzbekistan, dar şi Tadjikistan, Turkmenistan etc.

Interviu realizat de Vadim VASILIU         

The following two tabs change content below.