„Jumătatea mea din „Jumătatea ta”

DESTIN // Ion şi Valentina Cătană din Sărata Galbenă, Hânceşti, s-au căsătorit prin intermediul rubricii „Jumătatea ta” de la JURNAL de Chişinău

Credeau că viaţa le este mai mult umbrită pentru faptul că s-au născut cu handicapuri fizice (Ion are gradul I de invaliditate, iar Valentina, gradul II). „Soarta ne-a unit prin intermediul rubricii „Jumătatea ta” de la JURNAL de Chişinău şi sunt fericită că am o familie pe care mi-am dorit-o demult, mai ales că sunt mamă pentru a doua oară”, spune Valentina Cătană. „Fericirea s-a dublat atunci când am devenit tată al unui copil perfect sănătos”, zice, emoţionat la rându-i, soţul Valentinei, Ion Cătană. Viaţa lui nu a fost şi nu este deloc uşoară, pentru că a trebuit mereu să lupte şi să demonstreze celor ce-l înconjurau că este apt să facă multe lucruri, deşi suferă de tetrapareză spastică, paralizie cerebrală. Căsătoria cu Valentina l-a făcut fericit şi mai optimist, iar naşterea fiicei Laura, acum şapte luni, l-a împlinit, a mărturisit pentru JURNAL bărbatul.

Am ajuns la Sărata Galbenă, Hânceşti, după ce am primit un apel la redacţie făcut chiar de Ion Cătană, care ne-a spus că are o familie pe care a format-o prin intermediul rubricii „Jumătatea ta”. Ne-a ieşit în cale când a auzit la telefon că suntem în satul lui de baştină în care s-a născut şi a copilărit. Cu zâmbetul pe buze şi cu ochii albaştri larg deschişi, care demonstrau recunoştinţă pentru faptul că am găsit timp să-i păşim pragul casei, ne-a invitat în curte, îndemnându-ne să ne simţim comod. Discuţia a început îndată ce ne-am aşezat la umbră, lângă o măsuţă.

„Am îndurat multe în viaţă, dar acum sunt fericit că am o familie şi un copil perfect sănătos. Destinul mi-a fost dat de la Dumnezeu şi cred că întâlnirea mea cu Valentina, soţia mea, nu a fost una întâmplătoare, pentru că a început acum un deceniu”, îşi deapănă amintirile Ion Cătană. Aflându-se alături, cu fetiţa în braţe, nerăbdătoare, Valentina intervine: „Soarta ne-a fost hărăzită de pe când eram elevă şi citeam ziarul „Luceafărul”. Ion le sugerase ziariştilor de acolo să deschidă o rubrică de matrimoniale, după care îşi plasase o poză şi un mic textuleţ despre el. Era anul 2000 şi eu eram încă elevă la şcoală. Nici nu m-am gândit că tânărul despre care citisem atunci îmi va fi soţ”.

Jumătatea alungă singurătatea

Valentina a trecut printr-o căsătorie nereuşită şi are un băieţel de şapte ani. După o perioadă dificilă din viaţa sa, a decis să apeleze la rubrica „Jumătatea ta” a JURNALULUI de Chişinău, prin intermediul căreia l-a cunoscut pe Ion.
„JURNAL de Chişinău este ziarul meu preferat şi am decis să fac şi eu apel la rubrica „Jumătatea ta”, care alungă singurătatea. Am încercat doar şi nu eram sigur că-mi voi găsi perechea. Am luat în glumă chiar şi prima convorbire la telefon, pentru că Valentina vroia să ştie ce vârstă am. Discuţiile telefonice au durat o lună de zile, timp în care am decis să locuim împreună. La început au fost reproşuri din partea rudelor, care-mi spuneau că este prea tânără, motivând că eu sunt prea bătrân pentru ea, fiind cu 14 ani mai mare. Dar Valentina este jumătatea mea din „Jumătatea ta”, s-a confesat Ion.
În pofida vorbelor rudelor, Ion şi Valentina au continuat să locuiască împreună şi să se bucure de orice zi petrecută împreună, iar după cinci ani de trai comun, când Valentina a rămas însărcinată, au decis să meargă în faţa altarului.
„Valentina a trecut multe aparate în perioada de graviditate, pentru ca să ne convingem şi să dovedim şi rudelor că pruncul se va naşte sănătos”, zice Ion vădit emoţionat în timp ce-şi admiră fiica din braţele soţiei.

Laura, mica româncuţă

Au botezat-o Laura, pentru că Valentina este o fană a regretatei interprete Laura Stoica, iar Ion o adoră pe interpreta Laura Lavric din România. „Şi aici gusturile noastre au coincis. Laurita noastră este o mică româncuţă, dovada este că s-a născut pe 1 decembrie – Ziua Naţională a României”, spune cu mândrie Ion.
În timp ce conversam cu soţii Cătană şi o ţineam în braţe pe fiica lor, le-am spus că Laura seamănă mai mult cu Valentina. Ion a sărit ca ars: „Eu le-am demonstrat tuturor că mie îmi seamănă mai mult fiica şi am să vă arăt o poză care confirmă asta”. După câteva răsfoiri prin album, ne arată o poză de-a sa din fragedă copilărie, care dovedeşte că Laura este leită taică-său. „Ei, ce spuneţi acum!?”, mă întreabă Ion după ce îi confirm asemănarea fetiţei sale cu micuţul din poza în alb-negru de pe timpuri.

„Aveam să mă culc pe pragul primăriei dacă nu mi-ar fi oferit ceva de lucru”

„Ne iubim şi ne respectăm reciproc şi ambii putem să depăşim obstacolele de care ne ciocnim mereu. Deşi avem handicapuri fizice, am lucrat ambii pentru că indemnizaţia de invaliditate este foarte mică. Am o familie şi lupt ca să avem pâine pe masă şi iarna lemne de foc. Când eram singur, niciodată nu am fost la primărie să cer de lucru şi să mă plâng de ceva, dar când m-am căsătorit, am mers la primarul satului, care s-a dovedit a fi un om de treabă, şi i-am zis că mă culc pe pragul primăriei dacă nu-mi dă ceva de lucru ca să-mi întreţin familia”, ne mărturiseşte bărbatul.

L-am întrebat cum lucrează. „Cu mare efort şi cu multă durere fac tot ce pot. Am lucrat la construcţii şi făceam orice îmi spunea şeful de şantier, atunci când se construia şcoala de fotbal din sat. Apoi m-am angajat în calitate de paznic, aici lucrez şi în prezent”, spune Ion şi nu-şi poate stăpâni lacrimile ce-l podidesc.
Bărbatul are o indemnizaţie de invaliditate de 580 de lei, iar Valentina – 243 de lei. La aceşti bani se adaugă salariul de paznic al lui Ion, 620 de lei. I-am întrebat dacă au susţinere din partea statului şi a autorităţii publice locale. „Îmi dau o dată pe an 400 de lei pentru benzină, deşi ştiu că nu am transport, şi acum ne vor da 800 de lei pentru lemne de iarnă. Dar te poţi încălzi o iarnă doar cu atâtea lemne?”, se întreabă retoric bărbatul.

Agenda cu memorii

„Vara, mergem în tabere de odihnă atunci când suntem chemaţi de martorii lui Iehova. Ei niciodată nu ne impun ceva, doar ne invită şi ne ajută cu ce pot. În timpul micilor vacanţe de acest gen, ţinem o agendă în care scriem memorii şi eu, şi Valentina. Apelăm mai des la agendă atunci când mergem la tratamente şi ne despărţim pe o perioadă de timp. Scriem acolo orice durere şi orice bucurie, momente importante din viaţa noastră”, ne spune cu satisfacţie Ion Cătană.

Handicapul pe care îl are din naştere Ion îi cauzează disconfort şi avansează dacă nu face tratamente regulate. „În acest an, voi urma un tratament serios la Spitalul de Neurologie şi Neurochirurgie, pe care trebuia să-l fac cu mulţi ani în urmă, dar am tolerat. M-am decis pentru anul acesta, când voi fi şi operat la coloana vertebrală”, ne spune bărbatul neputându-şi stăpâni lacrimile.

I-am întrebat de ce au nevoie cel mai mult. Ambii au început a plânge şi ne-au spus într-un glas că de fapt se descurcă, doar că cel mai greu le vine să se deplaseze, pentru că Ion are tetrapareză spastică paralizie cerebrală, iar Valentina suferă de hemopareză pe stânga. „Merg la serviciu pe jos şi am dureri mari în picioare. Soţiei mele îi vine foarte greu să se deplaseze. Am nevoie de un mijloc de transport ca să ajung mai uşor şi la lotul din câmp, care este departe de casă, şi la serviciu”, îşi povesteşte necazul Ion.

JURNAL de Chişinău face apel către toţi cei care doresc să susţină familia Cătană în procurarea unui scuter cu patru roţi, pentru ca soţii Cătană să se poată deplasa mai uşor. Doritorii pot să doneze bani la cele două conturi deschise la BC „Victoriabank” SA, filiala nr.18, Hânceşti: cont bancar în lei – 2233918572, cont bancar în euro – 2233918572. Contul este deschis pe numele lui Ion Cătană.

Victoria POPA

The following two tabs change content below.
Victoria Popa

Victoria Popa

Victoria Popa

Ultimele articole de Victoria Popa (vezi toate)