„Deputaţii vor trece ca prin vamă”

Interviu cu Tudor Cataraga, autorul proiectului „Monumentul Libertăţii”

Dle Cataraga, aţi fost desemnat câştigător al concursului proiectelor de monumente dedicate victimelor torturii din 7 aprilie. Cât de importantă este această reuşită pentru dvs?

Este un proiect important pentru noi. Suntem patru autori ai acestui proiect: eu, fiul meu, Vitalie Cataraga, Andrei Gorea şi Sergiu Andriuţă. Andrei Gorea este câştigătorul unui amplu proiect – Hanul Gabroveni din Bucureşti. Sunt tineri şcoliţi în România, plini de idei noi şi îndrăzneţe. Din juriu au făcut parte specialişti din domeniul artei şi deputaţi din actualul parlament. Am fost surprinşi când am aflat că am câştigat proiectul, acesta este un pic mai modern şi se deosebeşte de ceea ce a avut până acum Chişinăul. Totuşi sunt un pic sceptic în ceea ce priveşte realizarea lui. Actualmente, politicienii sunt preocupaţi de faptul dacă vor avea sau nu loc alegeri anticipate. Se fac diferite jocuri politice şi mi-e teamă că acest proiect va rămâne în umbră. Este evident că monumentul nu va fi edificat până pe 7 aprilie, data preconizată iniţial.

– Cum va arăta viitorul monument?

– La început, ne gândeam la concepţia unui „Monument al Torturii”, pentru că iniţial figura acest generic. Ulterior, la iniţiativa Ministerului Culturii, s-a numit „Monumentul Libertăţii”. Acesta este compus din 11 plăci de metal negru, care urmează a fi turnat la Combinatul metalurgic din Galaţi sau Reşiţa. Partea de sus va fi acoperită cu inox, care, în razele de lumină, va forma o cruce înclinată. Anume sub acest unghi va putea fi văzut monumentul dinspre bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt.

Cea mai mare placă, cea dinspre clădirea parlamentului, va fi de şapte metri înălţime, iar cea mai mică, dinspre bulevard, va avea aproximativ doi metri. Pe fiecare placă vor fi inscripţionate mesaje preluate de pe internet din acea perioadă, atât declaraţiile tinerilor, cât şi ale oficialităţilor. În acest scop, urmează a fi creată o comisie care va selecta mesajele, bazându-se pe importanţa acestora. Deputaţii vor trece printre aceste plăci ca printre nişte senzori, ca printr-o vamă.

– Monumentul se numeşte al Libertăţii, nu al Torturii. De ce atunci Sindicatul poliţiştilor se împotriveşte edificării lui?

– Monumentul va fi un simbol al evenimentelor care s-au produs acum un an şi o avertizare pentru politicieni, care, pe lângă mandate, trebuie să ţină cont mereu că pe umerii lor stă responsabilitatea faţă de cetăţenii care le-au acordat vot de încredere. Probabil că acest sindicat nu doreşte ca cetăţenii să aibă libertate, le convine să trăim ca până acum, într-un stat poliţienesc.

– Ce semnifică ziua de 7 aprilie pentru dvs?

– La 7 aprilie eram la proteste. Evident că nu mă aşteptam să se întâmple ceea ce s-a întâmplat. Erau nişte ofiţeri chiar în primele rânduri cu care am discutat şi i-am îndemnat să nu dea ordine ca unii tineri să lovească în ceilalţi. Mesajul pe care îl va transmite acest monument este clar: libertate, adevăr, cruce.

Mă gândesc că opt ani de dictatură au fost prea mulţi pentru noi. Înţeleg revolta tinerilor de la 7 aprilie, să stai într-o ţară închisă cu sârmă ghimpată dinspre Vest, să nu ai parte de şcoli de elită, de schimburi de experienţă, să nu poţi călători în Europa, să te bălăceşti în comunismul în care am trăit şi noi în perioada sovietică… Consider că trebuie interzis comunismul, din cauza suferinţei pe care a provocat-o pentru zeci de popoare.

Aţi spus că deputaţii vor trece ca printr-o vamă printre plăcile cu mesajele unui electorat care şi-a demonstrat maturitatea şi care continuă să stea cu ochiul pe putere. Credeţi că se vor găsi deputaţi cărora să nu le placă acest lucru?

– Deputaţii care nu vor dori să meargă pe lângă acest monument vor intra în incinta parlamentului pe calea laterală.

S-ar putea să auzim că trecem printr-o perioadă de criză, proiectul e prea costisitor etc.

– Suma nu este aşa de mare, circa 120 mii de euro. Din păcate, nu poţi negocia aceste preţuri cu uzina la care vor fi turnate plăcile. S-au dat sume de bani mult mai mari pentru alte monumente din oraşul Chişinău, înălţate în perioada sovietică. Monumentul este conceput dintr-un material deosebit. Apropo, când curge rugina de pe metalul negru, ai impresia că însuşi metalul plânge. Este bine chibzuit mesajul acestui monument şi sperăm să fim înţeleşi atât de politicieni, cât şi de opinia publică.

Interviu realizat de Svetlana Corobceanu