NEGRU // Între UE şi UEA: diferenţa de valori. Care e diferenţă?

Moscova s-a dezlănţuit, trimite la Chişinău şi Kiev desant după desant, batalioane de propagandişti (funcţionari, politicieni, artişti, economişti, politologi şi, mai nou, filozofi…), ca să-i convingă pe moldoveni să renunţe la UE în folosul UEA – Uniunii Eurasiatice.

Bugetul de petrodolari

Cu bugetul plin de petrodolari, Rusia recrutează şi finanţează adepţi la faţa locului, pentru lustruirea UEA şi compromiterea UE au fost puse în funcţie zeci de ONG-uri, partide politice, mişcări… Nu-i zi fără vreo acţiune de reclamă proUEA, presingul ia formele unui război informaţional, dorinţa Moscovei atât de arzătoare de a ne vedea în UEA atinge cote „indecente”, umilitoare pentru prestigiul Rusiei, seamănă a dragoste cu de-a sila, a încercare de viol. Nu lipsesc nici înjurăturile („de ce vă comportaţi ca nişte porci!” – s-a răstit Dmitri Rogozin, actualul vicepremier, iar episcopul Marchel, vorbind în numele Bisericii Ortodoxe Ruse, i-a adresat vorbe urâte şi l-a ameninţat pe preşedintele RM, Nicolae Timofti), nu lipsesc şantajul şi ceea ce poate fi considerată imixtiune în afacerile interne ale RM.

De ce atâta înverşunare? De ce atâta grabă? Contrastul cu UE este izbitor: Bruxelles pune condiţii drastice la intrare, iar Moscova ne trage cu arcanul. Ne sugrumă cu „prietenia de veacuri” şi „trecutul istoric comun”. Este crearea UEA o chestiune de viaţă şi de moarte pentru Rusia?

Nu, nu este. O mână o „şfichiuieşte” Putin, care şi-a luat un angajament electoral de creare a UEA în termene foarte restrânse, până în 2015. Timpul îl presează. Neobişnuit cu „softpower”, Putin o foloseşte neîndemânatic, agresiv, semănând cu un „novîi russkii” care se vede nevoit să folosească mobilul în loc de pistol.

Prima momeală

Dar ce propune Rusia, în afară de scăderea preţului la gaze, cu 30%, dacă intrăm în Uniunea Vamală? Care sunt atuurile UEA pe care le afişează „coropcarii” Moscovei? Spre deosebire de UE, care ne obligă la reforme profunde, începând cu economia şi terminând cu întreţinerea deţinuţilor în închisori, Rusia ne acceptă aşa cum suntem. Nu ni se cere nici o reformă (ce cuvânt odios!), nici în economie, nici în justiţie sau educaţie, nu ni se cere să luptăm cu corupţia, nu îi pasă Moscovei dacă presa noastră e liberă sau nu, dacă există pluralism, dacă luptăm cu traficul de fiinţe umane, dacă asigurăm şanse egale tuturor, dacă respectăm drepturile minorităţilor (cu excepţia celei ruse, fireşte), dacă nu aplicăm tortura în comisariatele de poliţie sau în penitenciare… E suficient să spunem Da, şi peste capetele noastre va fi deşertat cornul abundenţei. Nu e nevoie de investiţii, de tehnologii avansate, de modernizare, de efort pentru calitate, pentru standarde fine, piaţa rusă şi, implicit cea din Kazahstan, Belarus, va înghiţi fără mofturi toate produsele noastre, în special pe cele agricole, care nu pot concura pe pieţele europene. „Războaiele vinurilor”, blocarea caravanelor cu fructe şi legume moldoveneşti la frontiera cu Rusia vor rămâne în trecut. Astfel, se anunţă venirea unui alt fel de comunism, cu râuri de lapte şi maluri de… mămăligă.

A doua momeală

Un al doilea atu sau, mai corect, cea de-a doua momeală pe care ne-o întinde Moscova este „comunitatea spirituală”, „valorile comune” etc. Se reciclează, pe o bază ortodoxă, fireşte, nişte teze mai vechi despre Occidentul „putred”, „consumist”, „pervers”, „decăzut”, „superficial”, din punct de vedere spiritual, în raport cu Rusia „profundă”, suferindă, „săritoare la nevoie”, „sufletistă”. Se propovăduieşte cu însufleţire o prezumtivă superioritate morală şi spirituală a Rusiei ortodoxe, a Ortodoxiei în general, faţă de Occidentul catolic şi protestant, care ar fi pragmatic, cinic, sedus definitiv de bunurile lumeşti. Când se insistă asupra argumentelor, când se ajunge la concret, când întrebi care sunt acele „valori comune” care ne unesc şi ne fac diferiţi, incompatibili cu UE, răspunsul este mult prea „sofisticat” pentru nivelul de pregătire teologică a majorităţii cetăţenilor. Exceptând ritualurile, toate „valorile” se reduc de cele mai multe ori la una singură: lupta împotriva homosexualilor şi pericolul pe care îl reprezintă aceştia pentru trăinicia familiei şi sănătăţii noastre morale. Este societatea „ortodoxă” din Rusia sau din RM un model de comportament moral, de compasiune umană, de altruism, de relaţii civilizate în familie, de atitudine, de dragoste şi grijă faţă de copii, de respect pentru cei în vârstă? Ne putem compara în acest sens cu societăţile occidentale? Pe ce dar se bazează pretinsa superioritate, decât pe nişte speculaţii teoretice, pe nişte construcţii scolastice, publicistice?

UEA, o uniune ortodoxă?

Va fi UEA o uniune ortodoxă? Prezenţa în UE a Greciei, României, Bulgariei şi, eventual, a Serbiei, cu care avem valori comune, demonstrează că e vorba despre o comuniune care nu se întemeiază pe religie, ci pe altceva. Dar care sunt valorile noastre comune cu Kazahstanul, decât cele sovietice, comuniste? Nu cumva prin intermediul BO Ruse, prin sintagma „valori comune” se încearcă a substitui cuvântul „nostalgie” sau „revanşă”, sau „resovietizare” (după cum afirma, pe bună dreptate, Hilarry Clinton, secretarul de stat al SUA, la Dublin, în decembrie 2012)? Astfel, se poate explica graba Moscovei. Ea mizează pe nostalgie, iar nostalgia are proprietatea de a dispărea cu timpul.

Este a doua oară în istoria noastră când Rusia foloseşte ortodoxia în scopuri imperiale, ca momeală geopolitică pentru credincioşi. Destui moldoveni, clerici în special, s-au lăsat ademeniţi prima dată. Trezirea a venit în 1812, când Moldova a pierdut teritoriul dintre Nistru şi Prut, numit ulterior Basarabia. Va funcţiona şi a doua oară aceeaşi momeală?

Fructul oprit e mai dorit, acesta este încă un avantaj al UE, pe care nu-l ia în calcul Rusia. Fiindcă nu e rău fără bine, presiunea Moscovei sporeşte contrapresiunea Bruxelles-ului, se consolidează voinţa UE de a ne vedea în cadrul hotarelor sale. Astfel se explică intenţiile ei de a semna la toamnă acordul de asociere cu Kievul, în pofida nerespectării tuturor condiţiilor sale.

Întrebarea e cât de răbdătoare va fi Rusia. Să nu ne facem iluzii: dacă propaganda se va dovedi ineficientă, va interveni armata, ne-a avertizat „filosoful” Aleksandr Dughin, un apropiat al Kremlinului, care ne-a vizitat recent ca să ne vorbească mai pe îndelete despre „valorile comune”.

Nicolae Negru

 

The following two tabs change content below.
Nicolae Negru

Nicolae Negru

Nicolae Negru

Ultimele articole de Nicolae Negru (vezi toate)